În “Sbornicul” de la anul 1787, găsim o carte populară în care  se vorbeşte de cele 72 de Nume ale lui Dumnezeu. Cartea conţine  promisiuni incredibile, bunăoară, cum că  dacă cineva va purta cu sine  lista de Nume sacre, va fi ferit de atacuri malefice sau  primejdii. De pildă, versiunea  publicată de Bogdan Petriceicu Haşdeu în “Cuvinte  den bătrâni”, volumul II, promite că “cel care îl va  purta cu sine se izbăveşte de tot răul ce i se poate întâmpla” (Sbornicul,  redacţiunea de la 1787, apud M. Gaster, Literatura populară  română, Ed. Minerva, Bucureşti 1983). Iată textul :
“Cele 72 de Nume a[le] Domnului nostru Isus Hristos
 
1. Dumnezeu
 2. Savaotul (Domnul oştirilor, n.m)
 3.Tatăl
 4. Fiul
 5. Duhul Sfânt
 6. Troiţă (Treimea, n.m) nedespărţită
 7. Iisus Hristos
 8. Nica
 9. Mesia
 10. Putere
 11. Cuvânt
 12. Viaţă
 13.  Milă
 14.  Libov (Iubire, n.m.)
 15. Înţălepciune
 16. Pace
 17. Atotţiitori
 18. Întocmitoru de lumină
 19. Masă.
 20. Păstoriu
 21. Oaia 
 22. Piatra
 23. Cale.
 24. Împărat
 25. Urzire.
 26. Cap.
 27. Cinste.
 28. Mire.
 29. Biruitor
 30. Adivăr
 31. Fiul ominesc.
 32. Cu noi Dumnezău
 33. Începătorlu
 34. Întâi-născut
 35. Viitor
 36. Împărat
 37. Înălţime
 38. Pâine cerească
 39. Părintele fără de moarte
 40. Îndurătoriu
 41. Hristos
 42. Vindecătoriul
 43. Bun din pântece
 44. Milostiv
 45. Mai înainte de veci
 46. Atanatos
 47. Făcătorul
 48. Mielu blând
 49. Viţăl
 50. Chipul măririi.
 51. Eu sunt carile am fost
 52. Dreptate
 53. Izvor
 54. Rost
 55. Bucuria
 56. Munte
 57. Preot
 58. Mărturisitoriu
 59. Uşe
 60. Veşnică Îndreptare
 61. Adonoaea (Adonai, n.m.)
 62. Iloea (Eloi, n.m.)
 63. Alfa
 64. Omega
 65. În trăi feţe
 66.	 Neîmpărţit
 67.	 Împărat peste împăraţi
 Se dă robilor, sau robului [lui] Dumnezău Cutare”.
 (Ibid)
Deşi lista trebuie să cuprindă 72 de Nume, în realitate găsim 67.  Probabil că textul original, redactat în limba slavonă, a fost corupt şi  copistul nu a putut înţelege ultimele cinci nume. Din alte surse, aflăm  că astfel de texte au fost foarte căutate, bucurându-se de o  popularitate deosebită.
 Aceasta s-a datorat poate faptului ca, atât în Creştinism, cât şi în  Iudaism, Numele propriu al lui Dumnezeu este considerat ca având o  putere nimicitoare.
“Atât de teribilă era resimţită măreţia Numelui lui Dumnezeu în  iudaismul târziu încât tetragrammaton-ul nu era pronunţat cu glas tare  la slujba din sinagogă. Numele celui Preaînalt era considerat prea  devastator pentru a fi pronunţat”, arată Episcopul Kallistos Ware  în cartea sa “The Power of Name :The Jesus Prayer in  Orthodox Spirituality ” (Puterea Numelui/  Rugăciunea lui Iisus în spiritualitatea ortodoxă). Amintim că  tetragrammaton-ul (de la elinescul τετραγράμματον = patru  litere) nu este altceva decât numele lui Dumnezeu, care I-a fost  revelat lui Moise pe muntele Horeb: “Zisu-i-a Dumnezeu lui Moise: Eu  sunt Cel ce este“ (Exodul 3:14). El este format  din patru litere ale  alfabetul iudaic יהוה, care, prin transliterare, ne  dau YHWH (Sunt Cel Ce Sunt). Nu numai ca nu era pronunţat cu glas tare,  dar de obicei era înlocuit cu alte patru litere Adni,  pronuntate Adonai ( Domnul meu).
 
Creştinismul, în special creştinismul primar, a avut aceeaşi atitudine  pioasă faţă de Numele Lui Dumnezeu, respectiv al lui Iisus Hristos.
 
Pentru Sfântul Varsanufie: ”Pomenirea Numelui lui Dumnezeu distruge  tot răul”, iar pentru Sfântul Ioan Scărarul, Numele lui Iisus este  cea mai mare putere  cunoscuta vreodată, care îi înfricoşează pe demoni.
“Biciuieşte-ţi vrăşmaşii (diavolii) cu numele lui Iisus, căci nu  este armă mai puternică în cer şi pe pământ” (Sfântul Ioan Scărarul, Scara Sfântului Ioan Scărarul,  în Filocalia vol. IX, Ed. Institutului Biblic şi de  Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Buc. 1980)
 
Pentru Sfântul Ioan Teologul, Numele de taina a lui Iisus Hristos este   nepătruns şi nu-l ştie  decat El Însuşi:
“Iar ochii Lui, ca para focului; şi pe capul Său, numeroase steme;  având  un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie decât numai El” (Apocalipsa  19:12 ).
 Cu siguranţă că s-a avut în vedere şi Shemhamphorasch-ul  cabalistic, care reprezintă o listă cu cele 72 de nume de îngeri, aşa cu  se crede că i-a văzut patriarhul Iacov în visul său:
“Şi a avut un vis. Iată, o scară era sprijinită pe pământ, al cărei  vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe  ea” ( Facerea 28:12).
 În creştinism, 72 este de asemenea un număr sfânt, datorita faptului ca  Iisus Hristos trimite în misiune, după unele versiuni,  72 de apostoli.
 În realitate, Sfânta Scriptură nu dă numai 72 de nume ale lui Iisus  Hristos, ci este mult mai generoasă :
Leul din tribul lui Iuda
“Şi unul din bătrâni zice mine, nu plângeţi: iată, leul a tribul lui  Iuda, rădăcina lui David, căci a prevalat pentru a deschide cartea, şi  de a pierde cele şapte sigilii cu privire la aceasta” (Apoc. 5:5).
 (Ne amintim că femeia sărmană, care voia să-şi pună capăt zilelor,  înecându-se în râul Tajo din Portugalia, a primit de la Sfântul Anton de  Padova un bilet, unde i se descoperea acest nume.
Nazarinean
“Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se plinească  ceea  ce s’a spus prin profeţi, că Nazarinean Se va chema” (Matei  2:23).
Prooroc 
“Pentru că Moise a zis către părinţi: Prooroc ca mine vă va ridica   Domnul, Dumnezeul vostru, dintre fraţii voştri; pe El să-L ascultaţi în   toate câte vă va grăi” (Faptele Apostolilor 3:22).
Preot
“Aşa cum în alt loc El zice: Tu eşti preot în veac, după rânduiala  lui Melchisedec.” (Evrei 5:6).
Luceafăr de Dimineaţă
“Eu, Iisus, l-am trimis pe îngerul Meu să vă mărturisească vouă  acestea cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David,  Steaua strălucitoare a Dimineţii“ (Apocalipsa 22:16).
Piatră
 “Şi toţi aceeaşi băutură duhovnicească au băut – pentru că beau din  duhovniceasca piatră care-i urma, iar piatra era Hristos” (1  Corinteni 10:4).
Păstorul Cel Bun
“Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul Său Şi-l pune   pentru oi” (Ioan 10:11).
Bogăţia Slavei
“A vrut Dumnezeu să le arate care este bogăţia slavei acestei taine  între neamuri, adică Hristos Cel dintru voi, nădejdea slavei!”  (Coloseni 1:27)
Pâinea lui Dumnezeu
“Că pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă  viaţă lumii“ (Ioan 6:33).
Începătorul Vieţii
“Iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a  înviat din morţi şi ai Cărui martori suntem noi” (Fapte 3:15).
Mijlocitor
“Copilaşii mei, pe acestea vi le scriu ca să nu păcătuiţi. Şi dacă a  păcătuit cineva, noi avem Mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos,  Cel-Drept” (1 Ioan 2:1).
Sfinţirea Noastră
“Din El dar sunteţi voi întru Hristos Iisus, Cel ce de la Dumnezeu  S’a făcut pentru noi înţelepciune, dreptate şi sfinţire şi răscumpărare”  (1 Corinteni 1:30).
Amin
“Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Aşa grăieşte Amin-ul  , Martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu” (Apocalipsa  3:14).
 Ş. a. m. d.
 
Poate că acest apocrif, care a încântat pe străbunii noştri şi i-a făcut  să-l iubească atât de mult, nu ne-a obţinut chiar miracolele   spectaculoase promise, dar ne-a călăuzit să pătrundem mai adânc taina  mântuirii, taina puterii Numelui dumnezeiesc, taina cererii din  rugăciunea domnească Tatăl nostru “Sfinţească-se Numele Tău”.  Căci, după cum se vede, cuvântul “iubire” era  un substantiv comun, care  denumea un sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus.  Înseamnă  dragoste, amor, atașament sufletesc (simpatie, prietenie,  afecțiune) puternic față de cineva sau ceva etc. Dar după ce am aflat ca  Iubire este şi un nume propriu, unul din numele lui Dumnezeu, Nume  puternic şi înfricoşător  prin care biciuim pe vrăjmaşi, acest cuvânt  negreşit l-am sfinţit, căci a devenit altfel pentru noi şi altfel îl vom  privi de acum înainte.
 
Nu este şi aceasta un miracol? (Matei 2:23).