Ochii tai...
Daca ai vizitat vreodata o scoala speciala de copii nevazatori, sigur ai invatat sa apreciezi vederea pe care Dumnezeu ti-a daruit-o. Ochii, aceste ferestre ale sufletului, intocmiti atat de minunat legati asa mestesugit de creier cu atatea fire nevazute sunt inca si acum o taina, din multe puncte de vedere, pentru cercetatori.
Inchipuiti-va cum ar fi fost sa nu vedeti lumea ce va inconjoara, sa nu stiti ce inseamna culorile, sa nu puteti vedea un apus de soare, minunea unui bob de roua pe o petala de trandafir, chipul mamei sau surasul copilului tau, privirea indragostita a adolescentului...Atatea si atatea lucruri care te fac sa spui ca viata este cu adevarat frumoasa si ca Dumnezeul care ni le-a daruit nu poate fii decat desavarsit.
Te intorci apoi spre cei ce nu pot sa se bucure de aceste lucruri si nu poti sa nu te intrebi cum este viata lor...dar cel mai adesea din jena, din decenta sau mai stiu din ce alte motive nu te poti apropia mai mult si sa intrebi. Dar daca vei privi mai adanc, vei gasi si printre ei oameni care invata sa se bucure.Sunt oameni ca si noi, cu o viata mai plina de frustrari, este adevarat, dar care isi gasesc un drum in viata.
Nu vreau sa privesc acum problema din punct de vedere social pentru ca este una foarte delicata, ci din cu totul alt unghi. Daca lumea vazuta de ei este mult mai limitata decat a noastra, a celor care avem vedere, de multe ori noi cei favorizati, nu intelegem ca si a avea vedere este o responsabilitate.
Luati Scriptura si cititi pasajul in care ni se vorbeste despre ochiul bun si ochiul rau (Matei 6:22-23). Nu este vorba aici de ochi sanatos si ochi bolnav din punct de vedere fizic, nici pe departe, ci despre modul nostru de a judeca oamenii , lucrurile, evenimentele, modul nostru de a ne raporta la toate acestea.
Acum oamenii de stiinta se lupta sa descopere legatura dintre vederea constienta, cea inconstienta si luarea deciziilor in conditii de stres. S-ar parea ca sunt niste mecanisme intime care sunt necunoscute pentru noi. Deci multe dintre deciziile pe care le luam sunt conditionate de ceea ce vedem, constient sau nu, iar viata ne este influentata permanent de aceste lucruri.
Ni se ridica acum intrebarea : ce ar trebui "sa punem" inaintea ochilor nostri, pentru ca sa fim siguri ca deciziile noastre de viata sunt cele mai bune?. Da, stiu veti spune ca nu putem noi conditiona in mod permanent ceea ce vedem, este adevarat, dar ceea ce abunda este factor decisiv.Ganditi-va numai la gunoaiele cu care mass-media alimenteaza societatea de astazi. Tot ce este mai scandalos atrage privirea, nu mai fac nici o reclama la ceai fara tente erotice, despre moda nici nu mai vorbim...Spre ce ne indreptam privirile astazi? Spre invatatura buna si sanatoasa a Scripturii sau spre alte invataturi?
As mai vrea sa mai privim un alt aspect al "Vederii". Daca in viata cotidiana se pune asa mult accent pe vedere, in cea spirituala, se intampla de fapt invers. Cand Domnul Isus I se adreseaza lui Toma ii spune: "Pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut si au crezut."(Ioan 20:29) In aceste vremuri noi nu putem sa-L vedem pe Mantuitorul fata in fata asa cum l-au vazut ucenicii, dar ceea ce deschide ochii sufletului este credinta noastra. Prin credinta "Asteptam fericita noastra nadejde", prin credinta stim ca odata il vom vedea fata in fata.
Atunci cand imi imaginez un om fara credinta imi vine in minte imaginea unui om inchis intr-o celula de inchisoare, cu un univers limitat, care stie: pot sa fac doi pasi la dreapta, cinci la stanga , in fata este un lavoar si sus este patul colegului de celula. Daca celula are fereastra, vede o bucata de cer, ciobita de cate un nor, si... cam atat. Stand ani, zeci de ani in aceeasi celula, inchis, ajungi sa crezi ca cerul este doar atat de mare, cat este fereastra ta.
La fel, zacand in necredinta, nu vezi viata ce ti-o poate da Mantuitorul. Nu vezi decat prin gratiile propriei necredinte ce poate fii dincolo. Esti mai de plans decat orbii care n-au vazut niciodata lumina, pentru ca tu ai de ales, tu poti sa vezi, dar nu vrei asta!
Daca ei sunt orbi in aceasta viata care este doar o suflare , tu alegi sa fii "orb" vesnic pentru ca nu vei vedea niciodata cerul pe care Domnul l-a pregatit pentru cei ce cred in El.
Te invit sa meditezi o clipa si sa VEZI daca esti in celula propriei necredinte sau zidurile tale au cazut in fata jertfei de la Golgota!
Inchipuiti-va cum ar fi fost sa nu vedeti lumea ce va inconjoara, sa nu stiti ce inseamna culorile, sa nu puteti vedea un apus de soare, minunea unui bob de roua pe o petala de trandafir, chipul mamei sau surasul copilului tau, privirea indragostita a adolescentului...Atatea si atatea lucruri care te fac sa spui ca viata este cu adevarat frumoasa si ca Dumnezeul care ni le-a daruit nu poate fii decat desavarsit.
Te intorci apoi spre cei ce nu pot sa se bucure de aceste lucruri si nu poti sa nu te intrebi cum este viata lor...dar cel mai adesea din jena, din decenta sau mai stiu din ce alte motive nu te poti apropia mai mult si sa intrebi. Dar daca vei privi mai adanc, vei gasi si printre ei oameni care invata sa se bucure.Sunt oameni ca si noi, cu o viata mai plina de frustrari, este adevarat, dar care isi gasesc un drum in viata.
Nu vreau sa privesc acum problema din punct de vedere social pentru ca este una foarte delicata, ci din cu totul alt unghi. Daca lumea vazuta de ei este mult mai limitata decat a noastra, a celor care avem vedere, de multe ori noi cei favorizati, nu intelegem ca si a avea vedere este o responsabilitate.
Luati Scriptura si cititi pasajul in care ni se vorbeste despre ochiul bun si ochiul rau (Matei 6:22-23). Nu este vorba aici de ochi sanatos si ochi bolnav din punct de vedere fizic, nici pe departe, ci despre modul nostru de a judeca oamenii , lucrurile, evenimentele, modul nostru de a ne raporta la toate acestea.
Acum oamenii de stiinta se lupta sa descopere legatura dintre vederea constienta, cea inconstienta si luarea deciziilor in conditii de stres. S-ar parea ca sunt niste mecanisme intime care sunt necunoscute pentru noi. Deci multe dintre deciziile pe care le luam sunt conditionate de ceea ce vedem, constient sau nu, iar viata ne este influentata permanent de aceste lucruri.
Ni se ridica acum intrebarea : ce ar trebui "sa punem" inaintea ochilor nostri, pentru ca sa fim siguri ca deciziile noastre de viata sunt cele mai bune?. Da, stiu veti spune ca nu putem noi conditiona in mod permanent ceea ce vedem, este adevarat, dar ceea ce abunda este factor decisiv.Ganditi-va numai la gunoaiele cu care mass-media alimenteaza societatea de astazi. Tot ce este mai scandalos atrage privirea, nu mai fac nici o reclama la ceai fara tente erotice, despre moda nici nu mai vorbim...Spre ce ne indreptam privirile astazi? Spre invatatura buna si sanatoasa a Scripturii sau spre alte invataturi?
As mai vrea sa mai privim un alt aspect al "Vederii". Daca in viata cotidiana se pune asa mult accent pe vedere, in cea spirituala, se intampla de fapt invers. Cand Domnul Isus I se adreseaza lui Toma ii spune: "Pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut si au crezut."(Ioan 20:29) In aceste vremuri noi nu putem sa-L vedem pe Mantuitorul fata in fata asa cum l-au vazut ucenicii, dar ceea ce deschide ochii sufletului este credinta noastra. Prin credinta "Asteptam fericita noastra nadejde", prin credinta stim ca odata il vom vedea fata in fata.
Atunci cand imi imaginez un om fara credinta imi vine in minte imaginea unui om inchis intr-o celula de inchisoare, cu un univers limitat, care stie: pot sa fac doi pasi la dreapta, cinci la stanga , in fata este un lavoar si sus este patul colegului de celula. Daca celula are fereastra, vede o bucata de cer, ciobita de cate un nor, si... cam atat. Stand ani, zeci de ani in aceeasi celula, inchis, ajungi sa crezi ca cerul este doar atat de mare, cat este fereastra ta.
La fel, zacand in necredinta, nu vezi viata ce ti-o poate da Mantuitorul. Nu vezi decat prin gratiile propriei necredinte ce poate fii dincolo. Esti mai de plans decat orbii care n-au vazut niciodata lumina, pentru ca tu ai de ales, tu poti sa vezi, dar nu vrei asta!
Daca ei sunt orbi in aceasta viata care este doar o suflare , tu alegi sa fii "orb" vesnic pentru ca nu vei vedea niciodata cerul pe care Domnul l-a pregatit pentru cei ce cred in El.
Te invit sa meditezi o clipa si sa VEZI daca esti in celula propriei necredinte sau zidurile tale au cazut in fata jertfei de la Golgota!
Adăugat
în 30/07/2008
Adăugat
în 30/07/2008
Statistici
- Vizualizări: 2968
- Export PDF: 1
- Comentarii: 3
Opțiuni
De același autor
Din același album
Ioan 20:15 „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau.”