Familia nu este o invenție culturală, ci o creație divină. Este locul unde Dumnezeu a vrut ca omul să experimenteze realități extraordinare: unitatea, iubirea, iertarea, odihna. Nu ca idei frumoase, ci ca trăiri reale, zilnice.

Din păcate, tot mai puțini mai văd familia ca spațiul în care se poate gusta ceva din frumusețea cerului. Bonele au luat locul părinților, copiii sunt crescuți tot mai mult de bunici, tații lipsesc adesea fizic sau emoțional, iar mamele sunt copleșite – fie de presiuni sociale, fie de dorința de a fi „în pas cu lumea”. Iar în toată această fugă, ne îndepărtăm de sursa vieții. Ne simțim goi și încercăm să umplem acel gol alergând… Și ne trezim alergând tot mai mult după ceva ce este parcă tot mai departe.

Adevărul e simplu: dacă am face lucrul normal și natural - să Îl punem pe Hristos în centrul familiei - am experimenta supranaturalul. Dar simpla afirmare a acestui lucru nu va schimba nimic, în schimb, trăirea prin pocăință și credință, o va face.

Pentru că, vezi tu... Prin Hristos, altfel vei trata finanțele familiei, altfel te vei raporta la partenerul tău și la copiii tăi, altfel arată orice domeniu al vieții tale de familie.

Cred că avem nevoie nu doar să fim informați, ci transformați, astfel încât familiile noastre să fie restaurate.

Când înțelegem că noi suntem doar mlădițe conectate la Viță, familia noastră va începe să aducă roade dulci.

Asigură-te că în centrul vieții tale - și al familiei tale - nu stă un vis, un succes sau o imagine, ci Hristos.

Numai El poate face din familia ta, ceea ce a intenționat Dumnezeu de la început să fie: un loc al harului, al păcii și al adevăratei împliniri.