Vestea extraordinara
Autor:
Anonim
|
Album:
fara album
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de resursecrestine in 28/07/2008
Resursa adaugata de resursecrestine in 28/07/2008
Arlington... S-a întâmplat într-un oraş din California,în Arlington, cu ani în urmă. Tânărul Jim Preston era cunoscut ca om de bine şi provenea dintr-o familie onorabilă. Odată, la o partidă de poker, şi-a pierdut cumpătul şi şi-a împuşcat prietenul. Arestat pe loc, Jim a compărut în faţa tribunalului şi a fost condamnat la moarte...Disperaţi, părinţii lui au lansat o campanie de apel la guvernatorul statului California pentru graţiere. Fiind o familie cu nume bun, o mulţime de oameni s-au alăturat cu petiţiile lor. Se pornise o adevărată campanie, cuprinzând şi localităţile din zonă. În fiecare zi soseau în biroul guvernatorului teancuri de scrisori.În ultima vreme, funcţionarii lui i le aduceau cu coşul, de multe ce erau.
Guvernatorul, un bun creştin, ca unul care se simţea reprezentantul poporului, a hotărât să semneze actul de graţiere. Întrucât însă comunicarea veştii bune era un act foarte solemn, s-a hotărât să-i ducă graţierea personal. Şi nu oricum. Cu ocazia aceea, s-a hotărât să fie îmbrăcat în mantaua de cleric pe care o purtase cândva, în tinereţe, ca să reprezinte şi mai bine iertarea oferită în dar de Dumnezeu.
Însoţit de un gardian, guvernatorul s-a îndreptat spre celula condamnatului la moarte. Jim se afla chiar la vizetă, cu fruntea lipită de zăbrele, şi aştepta disperat o intervenţie. Când Jim i-a văzut pe cei doi apropiindu-se, a izbucnit mânios: "Lasă-mă în pace!Eşti al şaselea care mă baţi la cap cu crucea. Lasă-mă în pace!
Guvernatorul a continuat să se apropie, zicându-i:
Ascultă-mă, tinere...am o veste bună pentru tine. Am chiar vestea pe care o aştepţi..."... "N-am nevoie!Sunt sătul de din astea.Lasă-mă în pace, ţi-am zis." "Prietene, dă-mi voie să-ţi vorbesc..." ..."Pleacă, pleacă, dacă nu chem garda!" Mâhnit, guvernatorul mai făcu un apel: "În Numele lui Dumnezeu, te rog, dă-mi voie să-ţi spun de ce am venit la tine şi apoi plec..." "Gardă, gardă, ia sutana asta de aici!" "Îmi pare extrem de rău!" zise trist vizitatorul, apoi se întoarse şi plecă.
În timp ce guvernatorul se îndepărta, gardianul privea uluit când la unul,când la altul...Apropiindu-se de Jim, îi spuse:"Stii cine a fost?Chiar guvernatorul!" "Guvernatorul?"întrebă Jim uluit. "Chiar el.Venise cu mandatul de graţiere!" Simţind că se prăbuşeşte în gol, Jim gemu crispat:"Dă-mi o foaie, repede o foaie şi un toc!" Cu broboane reci pe frunte şi cu mâna tremurândă, Jim scrisese la repezelă o petiţie:"Mult prea stimate guvernator, de o mie de ori vă cer iertare pentru felul nebunesc în care m-am comportat...dar, ştiţi, sigurătatea, celula, gândul morţii...Vă rog din suflet să mai veniţi odată şi vă promit solemn că am să mă comport onorabil, dând toată cinstea pentru domnia voastră mult prea onorată.!"
Când petiţia sosi pe masa guvernatorului, acesta o citi, apoi întoarse foaia şi scrise pe dos cuvintele:,,Cazul nu mai prezintă interes. Clasat!”
Înainte de a fii executat, Jim Preston a fost întrebat de ultima dorinţă. Cu ochii căzuţi în orbite, cu privirea pierdută, Jim spuse:,,Ultima dorinţă?Da...vă rog să scrieţi la toţi tinerii din America:Jim Pretson nu moare pentru că a ucis un om, ci pentru că a respins iertarea oferită...” A doua zi după execuţie, revista Arlington Time a publicat cu vâlvă cazul şi testamentul său, care au pornit să facă ocol Americii...
În ziua aceea mare şi înfricoşată, nimeni dintre păcătoşii lumii nu va pieri pentru păcatele sale, oricât de multe şi groaznice ar fi. Nimeni nu va fii condamnat pentru păcatele sale, pentru care a plătit Hristos cu prisosinţă. Ci ,,plânsul şi scrâşnirea dinţilor”, care va depăşi orice prag al regretului, se va înălţa pentru singura vină de care vor fii acuzaţi păcătoţii nepocăiţi, aceea de a fii respins iertarea gratuită a Fiului lui Dumnezeu (Evrei 2:3)
Aşadar, Fiul judecă nu greşelile, păcatele, ci atitudinea de acceptare sau de respingere a păcătosului faţă de Mielul lui Dumnezeu, faţă de oferta milei şi iertării lui Dumnezeu.
Tu, ai primit iertarea??
Guvernatorul, un bun creştin, ca unul care se simţea reprezentantul poporului, a hotărât să semneze actul de graţiere. Întrucât însă comunicarea veştii bune era un act foarte solemn, s-a hotărât să-i ducă graţierea personal. Şi nu oricum. Cu ocazia aceea, s-a hotărât să fie îmbrăcat în mantaua de cleric pe care o purtase cândva, în tinereţe, ca să reprezinte şi mai bine iertarea oferită în dar de Dumnezeu.
Însoţit de un gardian, guvernatorul s-a îndreptat spre celula condamnatului la moarte. Jim se afla chiar la vizetă, cu fruntea lipită de zăbrele, şi aştepta disperat o intervenţie. Când Jim i-a văzut pe cei doi apropiindu-se, a izbucnit mânios: "Lasă-mă în pace!Eşti al şaselea care mă baţi la cap cu crucea. Lasă-mă în pace!
Guvernatorul a continuat să se apropie, zicându-i:
Ascultă-mă, tinere...am o veste bună pentru tine. Am chiar vestea pe care o aştepţi..."... "N-am nevoie!Sunt sătul de din astea.Lasă-mă în pace, ţi-am zis." "Prietene, dă-mi voie să-ţi vorbesc..." ..."Pleacă, pleacă, dacă nu chem garda!" Mâhnit, guvernatorul mai făcu un apel: "În Numele lui Dumnezeu, te rog, dă-mi voie să-ţi spun de ce am venit la tine şi apoi plec..." "Gardă, gardă, ia sutana asta de aici!" "Îmi pare extrem de rău!" zise trist vizitatorul, apoi se întoarse şi plecă.
În timp ce guvernatorul se îndepărta, gardianul privea uluit când la unul,când la altul...Apropiindu-se de Jim, îi spuse:"Stii cine a fost?Chiar guvernatorul!" "Guvernatorul?"întrebă Jim uluit. "Chiar el.Venise cu mandatul de graţiere!" Simţind că se prăbuşeşte în gol, Jim gemu crispat:"Dă-mi o foaie, repede o foaie şi un toc!" Cu broboane reci pe frunte şi cu mâna tremurândă, Jim scrisese la repezelă o petiţie:"Mult prea stimate guvernator, de o mie de ori vă cer iertare pentru felul nebunesc în care m-am comportat...dar, ştiţi, sigurătatea, celula, gândul morţii...Vă rog din suflet să mai veniţi odată şi vă promit solemn că am să mă comport onorabil, dând toată cinstea pentru domnia voastră mult prea onorată.!"
Când petiţia sosi pe masa guvernatorului, acesta o citi, apoi întoarse foaia şi scrise pe dos cuvintele:,,Cazul nu mai prezintă interes. Clasat!”
Înainte de a fii executat, Jim Preston a fost întrebat de ultima dorinţă. Cu ochii căzuţi în orbite, cu privirea pierdută, Jim spuse:,,Ultima dorinţă?Da...vă rog să scrieţi la toţi tinerii din America:Jim Pretson nu moare pentru că a ucis un om, ci pentru că a respins iertarea oferită...” A doua zi după execuţie, revista Arlington Time a publicat cu vâlvă cazul şi testamentul său, care au pornit să facă ocol Americii...
În ziua aceea mare şi înfricoşată, nimeni dintre păcătoşii lumii nu va pieri pentru păcatele sale, oricât de multe şi groaznice ar fi. Nimeni nu va fii condamnat pentru păcatele sale, pentru care a plătit Hristos cu prisosinţă. Ci ,,plânsul şi scrâşnirea dinţilor”, care va depăşi orice prag al regretului, se va înălţa pentru singura vină de care vor fii acuzaţi păcătoţii nepocăiţi, aceea de a fii respins iertarea gratuită a Fiului lui Dumnezeu (Evrei 2:3)
Aşadar, Fiul judecă nu greşelile, păcatele, ci atitudinea de acceptare sau de respingere a păcătosului faţă de Mielul lui Dumnezeu, faţă de oferta milei şi iertării lui Dumnezeu.
Tu, ai primit iertarea??
~~~Vestea extraordinara~~~... S-a întâmplat într-un oraş din California,în Arlington, cu ani în urmă. Tânărul Jim Preston era cunoscut ca om de bine şi provenea dintr-o familie onorabilă. Odată, la o partidă de poker, şi-a pierdut cumpătul şi şi-a împuşcat prietenul. Arestat pe loc, Jim a compărut în faţa tribunalului şi a fost condamnat la moarte...Disperaţi, părinţii lui au lansat o campanie de apel la guvernatorul statului California pentru graţiere.
Statistici
- Vizualizări: 5467
- Export PDF: 2
- Favorită: 1
- Comentarii: 10
Opțiuni
Imi place tare mult povestea, reprezinta lumea de astazi,care nu vrea sa accepte darul iertarii care se primeste gratis.E tare trist sa vezi ca sunt oameni care nici nu vreau sa auda de D-zeu si mai ales sa aiba ceva cu El.Refuza cu atata convingere acest dar oferit gratis de catre CEl care si-a dat viata pentru noi incat tu insuti ajungi sa simti frustrare si durere pt aceste suflete.Ca si crestini,trebuie sa mergem in toata lumea si sa ducem vestea mantuirii la orice fiinta si sa nu desconsideram niciodata o persoana pt ca si pentru ea Isus a murit.Domnul sa ne ajute sa nu ne lasam prinsi de lucrurile trecatoare din aceasta lume si sa ne dedicam cu totul lucrarii pe care El ne-a incredintzat-o.Domnul sa va binecuvinteze si sa va poarte pe bratul Sau cel sfant.
De multe ori ne gasim in aceasi situatie ca a lui Jim, deoarece actionam instinctiv, impulsiv, iar deciziile si hotararile care necesita o rabdare de gandire si un timp de solutionare, sunt trecute cu vederea, iar in ce priveste atentia asupra detaliilor ne este deficitara. Este adevarat ca noi avem datoria morala ca prin confesiune si marturisire sa primim iertarea de la Cel care da cu mana larga, iar pe a carui carere nici cei fara de minte nu se vor rataci, dar in lumea cotidiana um procentaj ridicat din populatie privin spre El doar in momentele cu dificultate , momente cand avem nevoie de sprijin, atata timp cat Domnul neconditionat, doar sa-i deschizi inima Celiu ce bate, shi sa iei 'crucea' in fiecare zi, si sa-l urmezi pe Domnul. nu e minunat faptul ca doar pentru doua amanunte care ne sunt in putinta a le realiza, Domnul ne accepta in imparatia Lui, si viata vesnica pe deasupra. Draga cititorule, cu totii daca ar fi posibil l-am primi in ceasul al unsprezecelea, dar nu multi il prind pe cel de-al zecelea, drept urmare inoiesteti atitudinea fata de bunatatea nespusa, shi fi pregatit sa-i primesti iertarea, care O da cu mana larga Mantuitorul.
Va multumesc pentru povestea minunata!aveam atata nevoie de ea...Domnul sa va binecuvanteze!!!
sunt uluit de ceea ce am citit !Pentru ca,in urma cu multi ani,inca foarte tanar fiind,m-am aflat in exact aceeasi situatie,doar ca nu in Arlington,ci intr-o inchisoare din Romania,si asteptam ca si tanarul din relatare,verdictul Presedintelui Consiliului de Stat,la care facusem ultimul memoriu:eram cel mai tanar condamnat la moarte din Romania acelui timp,si cum in fiecare luna erau executati pe rand cate unul sau doi dintre cei ce erau cu mine in aceeasi aripa a inchisorii,nu prea mai aveam nici o speranta...toti asteptau si doreau sa moara cat mai repede,ca sa se termine chinul...eu de ce as fi asteptat altceva... ?... Intr-o zi,a venit totusi cineva ,-nu Procurorul general,pe care-l asteptm cu verdictul final,nici seful plutonului de executie,care avea obiceiul sa-si ceceteze urmatoarea victima cu cateva ore inainte de a-l executa- ci,...un om al lui Dumnezeu ! Nici astazi,dupa peste 40 de ani,n-am reusit sa aflu cum de a fost posibil sa i se permita sa ajunga la mine,cand legal,pe vremea aceea,un condamnat la moarte nu avea dreptul la nici un fel de vorbitor cu cei din afara !!!???... Cred ca mai mult de 20 de minute,omul acela,nu a scos nici un cuvant,ma privea de dupa gratiile care ne desparteau si plangea in tacere,stwergandu-si din cand in cand lacrimile care-i brazdau chipul indurerat...Apoi,mi-a spus doar atat :"Dragul meu,sa stii ca inca nu e prea tarziu,ca si aici,in cea mai grea inchisoare,poti sa te simti si sa fii cu adevarat liber !Ce libertate,i-am raspuns iritat,cand noi toti ne pregatim sa murim !...Dragul meu,du-te si spune-le si cerlolalti,ca trebuie sa va pregatiti sa traiti ! Nu veti muri,pentru ca altcineva a murit si a platit in locul vostru ,pentru toate faradelegile comise de voi !Crede, si vei trai !!!!.....ATAT A FOST TOT VORBITORUL MEU !.................Ce a urmat,ar fi mult de scris, dar vedeti si voi,ca traiesc inca,si dupa peste 40 de ani,ma aflu oarecum intr-o situatie similara:toti cei din jurul meu,se pregatesc de moarte,sunt intr-un azil oarecum deosebit,in care toti cei ajunsi aici,sunt bolnavi,paralizati,neputinciosi,si mai grav,singuri,fara nici un sprijin sau ajutor de la familie. Disperarea,neputinta si zadarnicia oricarui efort ,le-au imprimat convingerea ca singura salvare dorita este..moartea !..........Am scris acest comentariu ,din dorinta de a va face cunoscuta dorinta mea si indemnul pe care l-am simtit,de a-i ajuta si de a-i trezi pe acesti oameni,ca sa se pregateasca de viata ! Sa afle ,sa creada si sa se bucure,pentru ca ...este scris : "Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea,ca a dat pe singurul lui Fiu,pentru ca oricine crede in El,sa nu piara,ci sa aiba VIATA VESNICA \"... Rugati-va pentru mine si misiunea pe care cred ca m-a socotit Domnul vrednic sa mi-o asum ajungand in acest loc.Si ca sa am posibilitatea materiala si spirituala de a reusi ! Cu dragoste si multumiri,tuturor cititorilor !