Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Oamenii, nevoia noastră cea mai arzătoare
Autor: A.W. Tozer  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de resursecrestine in 30/06/2008
    12345678910 0/10 X

Cea mai arzătoare nevoie a bisericii în acest moment este nevoia de oameni – felul potrivit de oameni, oameni îndrăzneţi. Se vorbeşte că e nevoie de trezire, că e nevoie de un nou botez cu Duhul Sfânt –şi Dumnezeu ştie că trebuie să le avem pe ambele- dar Dumnezeu nu-i trezeşte pe şoareci. El nu umple iepurii cu Duhul Sfânt.

Tânjim după oameni care se simt gata să se jertfească în războiul sufletului, pentru că au murit deja faţă de momelile acestei lumi. Astfel de oameni vor fi liberi de impulsurile care-i controlează pe cei mai slabi. Ei nu vor fi împinşi de la spate să facă un lucru sau altul prin forţa împrejurărilor. Singura lor obligaţie va veni din interior –sau de deasupra.

Acest fel de libertate este necesar dacă dorim să avem din nou la amvoane prooroci şi nu mascote. Aceşti oameni liberi vor sluji lui Dumnezeu şi omenirii din motive mult prea înalte pentru a fi înţelese de alaiurile de enoriaşi care astăzi fac naveta la biserici. Ei nu vor lua hotărâri bazate pe teamă, nu vor întreprinde nimic din dorinţa de a plăcea, nu vor accepta să slujească din considerente financiare, nu vor înfăptui acte religioase din pur obicei şi nu se vor lăsa influenţati de iubirea de publicitate sau de dorinţa după reputaţie.

Multe
lucruri pe care le face biserica astăzi –şi chiar biserica evanghelică- le face pentru că îi e teamă să nu le lase nefăcute. Asociaţiile creştine întreprind anumite proiecte din motive nu mai înalte decât faptul că au fost speriate şi manipulate în acest sens. Ele spionează, din frică, cu urechea lipită de pământ şi ajung să creadă –sau să se teamă- că lumea aşteaptă cutare sau cutare lucru din partea lor, aşa că exact asta vor începe să facă în următoarea dimineaţă de luni, cu toate trâmbiţele şi surlele zelului şi pioşeniei. Dar presiunea opiniei publice e cea care îi numeşte pe aceştia profeţi, şi nu glasul Domnului.

Adevărata biserică
niciodată nu a sondat aşteptările publicului înainte de a-şi lansa cruciadele. Conducătorii săi aflau ce să facă de la Dumnezeu şi mergeau înainte total independent de susţinerea populară sau de absenţa acesteia. Ei cunoşteau voia Domnului şi o împlineau, iar poporul îi urma –uneori către biruinţă, dar cel mai adesea având de înfruntat insultele şi persecuţia publică- iar răsplata lor suficientă era satisfacţia de a fi drepţi într-o lume nedreaptă.

O altă caracteristică a adevăratului profet este dragostea. Omul liber, care a învăţat să audă vocea lui Dumnezeu şi a îndrăznit s-o asculte, a simţit povara morală care a frânt inimile proorocilor Vechiului Testament, care a zdrobit sufletul Domnului nostru Isus Hristos şi a stors râuri de lacrimi din ochii apostolilor.

Omul liber
nu a fost niciodată un tiran religios şi nici nu a căutat să facă pe stăpânul cu moştenirea lui Dumnezeu. Doar teama şi lipsa siguranţei de sine i-a determinat pe unii să-i oprime pe cei din jurul lor. Au avut anumite interese de apărat, au avut să-şi asigure o anumită poziţie, aşa încât au cerut supunere de la cei care-i urmau, ca garanţie a propriei lor siguranţe. Dar omul liber –niciodată. El nu are nimic de apărat, nici o ambiţie de urmărit şi nici un duşman de care să se teamă. Din acest motiv, el e complet lipsit de griji în privinţa statutului său printre oameni. Dacă aceştia îl urmează –foarte bine; dacă nu, el nu pierde nimic din ce-i e scump. Dar, fie că e acceptat, fie că e respins, el va continua să-şi iubească oamenii cu o dragoste devotată şi sinceră, şi doar moartea va putea reduce la tăcere mijlocirile lui iubitoare pentru ei.

Da
, dacă vrem să rămână viu creştinismul evanghelic, trebuie să facem rost de oameni –de felul potrivit de oameni. Trebuie să-i respingem pe nevolnicii care nu îndrăznesc să-şi ridice glasul şi trebuie să căutăm, în rugăciune şi cu multă smerenie, venirea unor oameni făcuţi din aluatul profeţilor şi martirilor. Dumnezeu va auzi strigătele poporului Său, după cum a auzit strigătul lui Israel în Egipt, şi va trimite izbăvirea, trimiţând izbăvitori. Aceasta e calea Lui.

Iar când izbăvitorii
vor veni –reformatorii, capii trezirilor, proorocii- aceştia vor fi oameni ai lui Dumnezeu şi oameni ai curajului. Ei vor avea pe Dumnezeu de partea lor, pentru că vor avea grijă să rămână de partea lui Dumnezeu. Vor colabora cu Hristos şi vor fi instrumente în mâinile Duhului Sfânt. Aceşti oameni vor fi într-adevăr botezaţi cu Duhul şi, prin truda lor, El va boteza şi pe alţii şi va trimite mult-întârziata trezire.

~~~Oamenii, nevoia noastră cea mai arzătoare~~~Cea mai arzătoare nevoie a bisericii în acest moment este nevoia de oameni – felul potrivit de oameni, oameni îndrăzneţi. Se vorbeşte că e nevoie de trezire, că e nevoie de un nou botez cu Duhul Sfânt –şi Dumnezeu ştie că trebuie să le avem pe ambele- dar Dumnezeu nu-i trezeşte pe şoareci. El nu umple iepurii cu Duhul Sfânt.
nevoia de OAMENI
...ce mare realizare ar fi daca fiecare din noi am intelege ca Dumnezeu doreste sa fim niste oameni liberi, sensibili la glasul Sau, iubitori, buni ispravnici in lucrul incredintat fiecaruia...FERICE DE ROBUL CARE VA FI GASIT FACAND ASA...
Adăugat în 30/06/2008
"Liber, dar Tie supus..."
Am ramas uimita de acest comentariu...de faptul ca mai dorim inca sa avem printre noi oameni cu adevarat liberi...liberi in sensul ca ei nu isi traiesc viata inaintea oamenilor ci inaintea lui Dumnezeu. Ma gindesc ca numai Dumnezeu poate sa modeleze un astfel de om...si de obicei...candidatii lui Dumnezeu pentru aceasta cizelare...sint cei care au curajul sa vina cu inima lor asa cum este inaintea Dumnezeului Scripturilor...si sa se roage Lui ca sa faca si din ei oameni dupa inima Lui! Acesta este primul pas. Multi tinjesc dupa lucrul acesta...si se inroleaza in \"atelierul\" lui Dumnezeu! Problema este urmatoarea: trece timpul si Dumnezeu nu pare ca face nimic in viata lor...ba dimpotriva totul pare ca ia o mai rea intorsatura! In loc sa devina \"sfinti\", ei se vad tot mai murdari (comparat cu Cel Sfint)...Cu cit incearca sa se apropie mai mult de Dumnezeu...cu atit mai mult sint \"pirjoliti\" de sfintenia Lui! Un mare numar de oameni se opresc aici. E prea greu de indurat \"focul\"...Se merita oare sa ne apropiem de El...chiar daca doare si ustura fiecare pas de ascultare pe care il facem? La un moment dat observam ca de fapt noi sintem motivati de alte lucruri...nu de dragoste fata de El! Multi se intorc de pe drumul acesta cind sint infruntati cu inima lor si dorintele lor...Cei care indraznesc sa mearga mai departe inspre El...aud chemarea Lui:\"...Eu sint scutul tau, si rasplata ta cea foarte mare...Eu sint Dumnezeul Cel Atotputernic. Umbla inaintea Mea, si fii fara prihana.\" (Gen. 15:1/17:1)

De aici incolo, drumul devine mult mai periculos. Nu putem sa ne angajam in aceasta \"cunoastere a lui Dumnezeu\"...fara ca sa atragem atentia Celui Rau. Nu putem sa ne angajam in lupta spirituala impotriva lui Satan (unde avem cea mai mare nevoie ca El sa ne fie scut...)si in acelas timp sa dorim \"rasplata\" de la oameni. Atita timp cit inimile noastre nu vor altceva decit ca El, sa ne fie scut si rasplata, sintem pe teren sigur...oricit de anevoios va fi drumul. Numai pe drumul acesta Dumnezeu ne va putea modela in continuare...si viziunea noastra va deveni realitate. Pe drumul acesta toate legaturile care ne infasoara inca...vor fi rupte de El. Penru ca El este un Dumnezeu gelos...El vrea ca inima noastra sa fie intreaga a Lui. El ne va invata sa iubim pe cei din jurul nostru cu dragostea Lui...dar noi vom fi tinuti responsabili pentru atitudinea care o avem fata de El. Cind inima noastra se pleaca numai in Fata Lui, atunci El a devenit pentru noi cea mai aleasa comoara...atunci am devenit cu adevarat oameni liberi...care nu putem raspunde la apelurile celor din jur (in caz ca acestea ar fi in conflict cu vocea Lui)

Dumnezeu tinjeste dupa oameni care sa-L iubeasca dezinteresat. Acestor oameni, El le va destainui inima Lui...si isi va implini planurile Sale prin vietile lor...pe care acestia le pun la dispozitia Lui. Asfel de oameni se roaga si postesc pentru ca ei stiu ca \"fara El, ei nu pot face absolut nimic\". Ei stiu ca vasele lor, sint niste vase simple de lut, care se pot sparge oricind...revarsind parfumul dragostei lui...Christos este comoara...si oamenii ramin incintati de El, nicidecum de slabiciunile si lucrurile ordinare din vietile lor. Ma gindesc ca Duhul Lui primeste pe orice suflet care tinjeste dupa El...in aceasta scoala a Lui...si tot acest Duh...imputerniceste pe \"elevii Lui\" sa asculte de El si sa mearga pe aceasta cale...chiar cind lucrurile sint grele, vaile adinci, muntii teribili de inalti si plini de \"uriasi\" de tot felul si de capcane...

\"Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfinta: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinti; ceice ce vor merge pe ea, chiar si cei fara minte, nu vor putea sa se rataceasca.\" (Is. 35)
Adăugat în 02/07/2008
libertatea cuvantului
Asa e,Dumnezeu are nevoie de oameni prin care poate lucra si raspandi cuvantul cu putere,si isi alege oameni care au curajul sa strige si sa vesteasca cuvantul asa cum trebuie auzit de oameni,cu Duhul lui Ilie,in Maleahi 4:5,ne este relatat cine trebuie sa vina ca sa predice, inainte de venirea Domnului,dar pentru toate ca acestea sa se intample e nevoie de foc,cand simtzi focul ce faci?strigi nu,tot asa va fi si in timpul sfarsitului,cand nu mai potzi suferi raul si incepi sa predici cu putere,dar pana nu vine acel foc in noi inca stam linistitzi si asteptand ca ceva sa se intample,Doamne aprinde focul din inima noastra sa nu mai stam linistitzi pana cand vi Tu sa ne Botezi cu Duhul Tau cel Sfant,SI SA PORNIM LA DRUM CU EL.Amin
Adăugat în 02/07/2008
constatare
asa este in ultimul timp se constata o scadere a puterii copiilor lui Dumnezeu,mesajele sunt inteligente dar lipsite de putere,insa numai de oameni e nevoe?sau de oameni care au timp ptr Dumnezeu?...adica atunci cand vestesc cuvantu sa fie plin de putere.oare cat stam in prezenta lui Dumnezeu sa primim putere?ori suntem atat de preocupati cu lucrarea Lui incat de vorba cu El nu mai avem timp sa stam?...ce credeti?...
Adăugat în 07/07/2008
Statistici
  • Vizualizări: 3831
  • Export PDF: 1
  • Comentarii: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni