Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. (Iacov 3:14)

Inima mea, ca oricare inmă de pe pământ nu este decât o groapă cu lei flămânzi înfiorător de sălbatici. Spun asta pentru că eram în clasa a XI-a la liceu şi într-o dimineaţă nu se găsea nimeni să ţină altarul, toţi ne trăgeam înapoi de la cuvântul Domnului, toţi ne răspundeam urât unii altora, nu ştiam cum să ne rănim mai tare, leii din noi erau flămânzi după ceartă şi nu îndrăzneam nici unul să ne uităm în ochii altora. Nimeni nu ne putea opri şi nimeni nu se mai înţelege, dar a venit şi ora de cunoştinţe biblice şi doamna profesoară a observat că atmosfera era încărcată, iar noi nu ne uitam la cel de lângă noi. Dânsa ne-a propus să ne rugăm şi să-i spunem Domnului tot ce avem pe suflet. Am început să ne rugăm, iar lacrimile au început să ne brăzdeze faţa, ne rugam mai cu foc ca niciodată cerându-i Domnului iertare şi atunci am simţit prezenţa Lui în mijlocul nostru.
Toate duhurile rele dintre noi au dispărut şi ne-am cerut iertare unii altora. Am ştiut atunci că leii din inimă au dispărut şi în schimb Isus ne-a lăsat din pacea şi iubirea lui în inimile noastre.
Este aşa de bine acum să am colegi care îmi sunt ca nişte fraţi în care am încredere şi ştiu că oricând, în orice greu noi suntem alături unii altora pentru că în necaz o strângere de mână şi o îmbrăţişare caldă fac enorm. Să simţim unii cu alţii să ne ajutăm, să ne pese de cei din jur căci Isus a spus: "Iubiţi-vă unii pe alţii cum v-am iubit Eu." Scoateţi afară leii flămânzi şi lăsaţi pe Isus să vă modeleze inima, El este cel mai iscusit meşter!