Într-o duminică seara, un tânăr era pe drum spre o discotecă. Cineva i se adresă oferindu-i un pliant.

La prima lumină citi: „De vor fi păcatele voastre…“ Zâmbi şi aruncă pliantul, apoi porni pe drumul său.

 

Vântul luă hârtia, dar cuvintele rămaseră în memoria lui. „Aceste cuvinte nu sunt pentru mine: eu sunt necredincios.“

 

Plecă mai departe şi deodată se opri pe loc şi îşi zise: „Eu nu cred nici în Biblie, nici în Dumnezeu şi nici în viitorul după moarte.“ Dar o voce din interior îi şoptea: „De vor fi păcatele voastre…“

 

Pentru a face ca vocea să tacă, îşi zise: „Trebuie să fie ceva adevărat în aceste cuvinte, dar nu vreau să mă gândesc la ele.“

 

În timp ce gândea astfel, trecu pe lângă o sală unde se vestea evanghelia despre Mântuitorul. Fără să-şi dea seama a intrat în sală şi s-a aşezat pe ultima bancă. Chiar în acele momente, predicatorul citea cuvintele: „De vor fi păcatele voastre…“

 

Tânărul ascultă cu seriozitate şi în seara aceea conştiinţa lui s-a trezit la realitate. L-a acceptat pe Isus Hristos, prin credinţă, ca Mântuitorul său personal. O mare bucurie i-a cuprins sufletul.