Am auzit, zilele acestea, despre o tânără ce-a fost lovită de un tren la un pasaj pe care-l trecea, pentru că avea căștile pe urechi și n-a auzit trenul. A murit din cauza lui Adele.

    Generația ce se numește „copiii noștri” s-a distanțat de lumea reală, plonjând într-o lume iluzorie. Detestând viața aceasta, nu-s în stare să-și facă o alta mai bună, decât utopic la nivelul minții. O viață ce nu funcționează, ce nu produce pâine, nici poezii. E vina noastră că nu am reușit să le spunem că această viață trebuie trăită, în așteptarea unei lumi mai bune. Pe deasupra, pământul acesta mai are și lucruri frumoase ce trebuie auzite. Păsările, vântul prin sălcii, greierii, râsul de copil, apa rostogolindu-se prin scorburile de piatră, ploaia de la mansardă…

    Trăiți viața și n-o muriți. Ascultați-o că are lucruri șoptite să vă spună…