Greseala pacatului
"Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea." Geneza 1:31
Crearea omului si asezarea lui in pozitia de conducator al pamantului au adus creatiunea la un sfarsit. Ca un administrator intelept, Dumnezeu revizuise periodic cele create si le declarase bune (v. 4, 10, 12, 18, 21, 25). Aceasta ultima trecere in revista insa a prilejuit rostirea unor cuvinte diferite: "si iata ca erau foarte bune". Panorama creatiunii era una a desavarsirii, in care toate se aflau la locul lor, in cea mai potrivita forma si gata sa-si implineasca scopul aducerii lor la existenta! In complexitatea ei, creatiunea era foarte buna, era mediul desavarsit si propice pentru dezvoltarea unei relatii libere de dragoste intre om si Dumnezeu, intre om si om. Nici cel mai critic ochi n-ar fi putut identifica vreun element de imperfectiune care sa justifice slabiciunea omului in ceasul nefericit al alegerii sale gresite.
De cele mai multe ori cand gresim, noi ne-am obisnuit sa cautam circumstante atenuante in jurul, in afara noastra; cautam imperfectiunile din exterior, responsabile de greseala noastra, si invocandu-le ne scuzam cumva pacatul. Si uneori ni se pare ca le gasim pentru ca imperfectiunea lumii in care traim ne permite sa dam atat de usor vina pe altceva sau pe altcineva. La inceput, insa, nu a fost asa! Primul pacat n-a putut sa se justifice pentru ca, simplu de tot, toate erau "foarte bune"! Si aceasta nu era altceva decat realitatea. Pacatul nu are nici o justificare, aparitia lui NU poate fi pusa pe seama lucrurilor din exteriorul nostru! Pacatul este in afara noastra pentru ca ESTE IN NOI!
Pacatul distorsioneaza realitatea, pacatul este cel care, indemnandu-te de fiecare data cand cazi sa cauti responsabilitatea in afara ta si remediul in interior, te conduce inteligent si ireversibil spre propria ruina. Dragul meu, daca intelegi fatalitatea acestei greseli, roaga-te serios pentru ca de azi inainte, oridecateori gresesti, sa cauti responsabilitatea numai in interior si remediul intotdeauna in afara, la cruce!
Crearea omului si asezarea lui in pozitia de conducator al pamantului au adus creatiunea la un sfarsit. Ca un administrator intelept, Dumnezeu revizuise periodic cele create si le declarase bune (v. 4, 10, 12, 18, 21, 25). Aceasta ultima trecere in revista insa a prilejuit rostirea unor cuvinte diferite: "si iata ca erau foarte bune". Panorama creatiunii era una a desavarsirii, in care toate se aflau la locul lor, in cea mai potrivita forma si gata sa-si implineasca scopul aducerii lor la existenta! In complexitatea ei, creatiunea era foarte buna, era mediul desavarsit si propice pentru dezvoltarea unei relatii libere de dragoste intre om si Dumnezeu, intre om si om. Nici cel mai critic ochi n-ar fi putut identifica vreun element de imperfectiune care sa justifice slabiciunea omului in ceasul nefericit al alegerii sale gresite.
De cele mai multe ori cand gresim, noi ne-am obisnuit sa cautam circumstante atenuante in jurul, in afara noastra; cautam imperfectiunile din exterior, responsabile de greseala noastra, si invocandu-le ne scuzam cumva pacatul. Si uneori ni se pare ca le gasim pentru ca imperfectiunea lumii in care traim ne permite sa dam atat de usor vina pe altceva sau pe altcineva. La inceput, insa, nu a fost asa! Primul pacat n-a putut sa se justifice pentru ca, simplu de tot, toate erau "foarte bune"! Si aceasta nu era altceva decat realitatea. Pacatul nu are nici o justificare, aparitia lui NU poate fi pusa pe seama lucrurilor din exteriorul nostru! Pacatul este in afara noastra pentru ca ESTE IN NOI!
Pacatul distorsioneaza realitatea, pacatul este cel care, indemnandu-te de fiecare data cand cazi sa cauti responsabilitatea in afara ta si remediul in interior, te conduce inteligent si ireversibil spre propria ruina. Dragul meu, daca intelegi fatalitatea acestei greseli, roaga-te serios pentru ca de azi inainte, oridecateori gresesti, sa cauti responsabilitatea numai in interior si remediul intotdeauna in afara, la cruce!
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 1566
- Export PDF: 6
- Gramatical corect
- Fără diacritice
- Conținut incomplet
Opțiuni
Ioan 20:15 „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau.”