„Aşadar, vă spun aceasta şi dau mărturie în Domnul: să nu mai umblaţi cum umblă păgânii, în deşertăciunea minţii lor, având gândirea întunecată, străini de viaţa lui Dumnezeu din cauza ignoranţei care este în ei, din cauza împietririi inimii lor!” (Efeseni 4:17-18)

16 Septembrie: Natura umană oarbă

Dar în lucrurile care au de-a face cu Dumnezeu și în care trebuie să trăim în așa fel încât Dumnezeu să fie plăcut și noi să fim mântuiți, firea noastră este atât de oarbă, încât nu poate arăta nici măcar în cea mai mică măsură care sunt aceste lucruri. Este atât de plină de încredere în sine, încât își formează singură propriile păreri și se aruncă înainte ca un cal orb, însă tot ceea ce hotărăște și concluzionează este la fel de fals și de greșit pe cât Dumnezeu este viu. Ea se poartă asemenea omului care își zidește casa pe nisip. Vrea să-și facă o haină din pânză de păianjen, după cum spune Isaia în 59:6. Vrea să folosească nisip în loc de făină pentru a coace pâine. „Seamănă vânt și culege furtună”, după cum spune Osea în 8:7. Măsoară aerul cu linguri, duce lumina în pivniță pe o tavă și cântărește flăcările pe cântar, ocupându-se în toate acestea cu tot felul de lucruri mărunte și jocuri absurde care pot fi imaginate sau inventate. Se comportă ca și cum ceea ce face ar fi închinare lui Dumnezeu, dar nu este.

Fragment tradus din „Day by Day” de Martin Luther / Dawn Weinstock, Editura Concordia Publishing House