Tragedia creștinismului actual constă în faptul că spunem că suntem creștini, dar doar puțini dintre noi citesc zilnic Cuvântul lui Dumnezeu. Ce slujbă poți avea când nici măcar nu citești Biblia în fiecare zi?

Ne lăudăm cu un Dumnezeu mare, dar nu ne facem timp să comunicăm cu El prin rugăciune. Ne numim creștini, dar trăim ca lumea. Ne place titlul de „creștin“, însă, pentru unii, credința nu este decât o simplă religie, nimic mai mult.

Spunem că suntem diferiți; intr-adevăr, suntem diferiți, dar nu de lume, ci de mărturiile oamenilor care au trăit cu adevărat pentru Dumnezeu.

Ne considerăm mai buni decât ceilalți, uitând că credința fără fapte este moartă. Vrem să avem impact în lumea în care trăim, dar rămânem departe de Hristos.

Ne dorim ca în cer să fim cunoscuți de toți, însă aici, pe pământ, alegem să fim anonimi, fără ca identitatea lui Hristos să se oglindească în noi.

Ne lăudăm cu o religie, uitând că religia care nu îi sprijină pe alții și care nu se păstrează curată de influența lumii, nu este o religie adevărată.

Ne întrebăm de ce nu avem biruințe, uitând că din calendarul nostru lipsesc zilele de post, în care să cerem putere spirituală.

Ne dorim să fim iubiti într-o lume în care Hristos a fost răstignit, uitând că aceia care strigau „Osana! “ au fost aceiași care, mai târziu, au strigat: „Răstignește-L! “.

Credem că, dacă suntem fii ai lui Dumnezeu, trebuie să avem succes în lucrurile materiale, uitând că suntem doar trecători pe acest pământ și că ne așteaptă o patrie mai bună…

Tragedia cea mai mare nu este să fim săraci, ci să fim despărțiți de Dumnezeu pentru o veșnicie…