„Credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele…” (Efeseni 4:15)

     Virginia Satir, o renumită psihoterapeută americană, supranumită „mama terapiei de familie”, a stabilit că în majoritatea familiilor se întâlnesc cinci stiluri de comunicare. 1) Unii membri sunt împăciuitori: Ei acceptă de dragul împăcării și reduc stresul spunând ceea ce vor ceilalți să audă, ceea ce îi face să fie mai puțin supărați. 2) Alții sunt acuzatori: ei arătă cu degetul, caută nod în papură, inventează teorii sofisticate, dornici să dovedească că ei au dreptate și tu greșești. Și acceptând vina, îi justifici și le dai putere. 3) Satir îi descrie pe alți membri ai familiei ca fiind super-rezonabili. Motto-ul lor este: „Fii întotdeauna de acord cu ceea ce spun ceilalți și ascunde-ți sentimentele reale”. Așa evită să fie răniți; vorbesc cu capul, nu cu inima, redirecționând conversația către lucruri „sigure”. 4) Alți membri ai familiei optează pentru irelevanță și derizoriu, deviind conversația de la subiecte incomode și potențial amenințătoare, ajungând să discute despre lucruri care nu au nicio legătură cu ceea ce se întâmplă. 5) Ultimul stil de comunicare este congruent sau consecvent. Oamenii congruenți spun lucrurile așa cum sunt, și denotă o aliniere totală între ceea ce gândesc, spun și fac. Nu își ascund sentimentele, nu vorbesc cu sens dublu și nu se prefac. Dacă sunt supărați, își asumă supărarea, spun că sunt supărați și pot chiar să pară supărați. Sunt sinceri. Au credibilitate; îi poți înțelege și crede. Nu trebuie să evite niciun subiect și nicio întrebare. Cu ei se poate discuta despre orice și despre tot, iar opinia celorlalți este respectată. Poetul și eseistul american Ralph Waldo Emerson a spus odată: „Nimic nu-i uimește pe oameni mai mult decât bunul simț și viziunea sinceră.” Iar aceasta nu este altceva decât o comunicare biblică, bazată pe adevăr, care dă roade. Deci, pune-o în practică, în familie și în comunitate!