Pe vremea lui Ezechiel, Dumnezeu căuta un om care să stea în mijlocul spărturii, mijlocind pentru țară, ca să nu fie nimicită; însă marea problemă era că nimeni nu se găsea disponibil pentru această lucrare.

Spărtura este locul unde nu te vede nimeni. Tot mai mulți oameni vor să facă lucrări care să fie văzuți de toți, însă spărtura n-are spectatori, nici mulți participanți. Adesea punem preț pe slujirile care se văd, uitând că cele care nu se văd le țin în picioare pe celelalte. Nu gardul, nici designul casei o țin în picioare, ci fundația care nu se vede.

Spărtura este locul care n-are multe aprecieri. Cui îi place să facă ceva care să nu fie văzut de cei din jur? Motivația unor oameni care fac ceva este să primească tot mai multă laudă și complimente de la ceilalți. Spărtura n-are multe aprecieri, dar este apreciată de Dumnezeu.

Spărtura este locul unde transpiri în privat, ca alții să aibă biruință în public. Uneori credem că, dacă mai este har la biserică, ungere la predică și cântare, este datorită pregătirii oamenilor, uitând că lucrarea este susținută de mijlocirea oamenilor care stau în ascuns și își îndreaptă strigătele către Dumnezeu. Pentru orice biruință în public, a fost cineva disponibil care să își plece genunchii în privat.

Spărtura este slujirea cu cele mai multe locuri goale. Sunt așa de multe locuri goale la spărtură, dar așa de puțini sunt candidații. Cei mai mulți vor să fie în față, pe o scenă, și foarte puțini să stea în spate, pe o podea, înălțând strigăte către Dumnezeu.

Spărtura este slujirea care nu este văzută de oameni, dar va fi văzută de o întreagă planetă în ziua judecății. Nu oamenii care au predicat, nici aceia care au cântat în față, ci aceia care au stat în spărtură vor fi dați ca exemplu în ziua judecății.

Dacă astăzi lucrurile merg bine, este pentru că unii oameni au fost disponibili să stea în spărtură pentru cetate.

Dacă astăzi mai sunt vindecări, este pentru că genunchii unor oameni au fost plecați înaintea Domnului, și glasul lor s-a îndreptat către El…