„Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjori cu bunăvoinţa Ta cum l-ai înconjura cu un scut.” (Psalmul 5:12)

     Biblia ne asigură că Dumnezeu îl va înconjura pe cel neprihănit cu bunăvoință. Dacă te încrezi în lucrarea terminată a lui Hristos, Dumnezeu te vede ca fiind „neprihănit” (vezi Romani 3:22). Așadar, dacă te califici te poți ruga: „Doamne, am nevoie de bunăvoința Ta la acest interviu de angajare, sau în vânzarea acestei case, sau pentru încheierea acestei afaceri, sau în această întâlnire etc.” Dar fii pregătit că mintea ta va intra în funcțiune, atunci când te gândești la cuvântul „neprihănit”, și vei începe să te întrebi dacă gândurile, cuvintele și faptele tale sunt suficient de bune pentru a merita favoarea lui Dumnezeu. Dar iată un adevăr pe care trebuie să-l ai în minte atunci când te confrunți cu astfel de gânduri: singura neprihănire la care Dumnezeu răspunde este neprihănirea lui Hristos. Și din moment ce El te-a pus „în Hristos”, ești întotdeauna calificat să ceri bunăvoința lui Dumnezeu și să crezi că El ți-o va acorda. Ai fost mântuit prin har. Iar cuvântul „har” înseamnă „dar necâștigat, nemeritat, necuvenit”. Concepția lumii despre favoare, bunăvoință este înșelătoare: „Ea îmi acordă bunăvoință” sau „Nu-ți datorez nicio favoare” etc. Cu alte cuvinte, conceptul se bazează în totalitate pe performanță. Dar singura performanță la care Se uită Dumnezeu când vine vorba de a-ți acorda bunăvoința Sa este performanța lui Hristos în numele tău și faptul că te încrezi total în El. Moartea Sa acoperă toate păcatele tale de omitere, și toate păcatele tale de comitere. Și din moment ce Dumnezeu te vede întotdeauna „în Hristos”, în ochii Lui te califici întotdeauna datorită bunăvoinței Sale. Biblia spune că credința este „socotită ca neprihănire… celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 4:22, 24) Așadar, așteaptă-te la bunăvoință din partea lui Dumnezeu, dacă-L ai pe Hristos!