„Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.” (Ioan 10:11)

     Domnul Isus a spus și pilda păstorului care avea o sută de oi. Când una dintre ele s-a rătăcit, el le-a lăsat pe celelalte nouăzeci și nouă în turmă și a căutat până ce-a găsit și oaia pierdută. Apoi a pus-o pe umerii săi și s-a bucurat când a adus-o acasă. Păstorilor buni nu le pasă de o parte din turmă, sau de cea mai mare parte a turmei, ci de toată turma. Acest lucru devine cel mai evident atunci când o singură oaie se pierde. Există o povestire despre o fetiță care s-a rătăcit prin pădure și s-a pierdut. Pe măsură ce se lăsa întunericul, frica îi strângea inima. A țipat și a plâns până când, epuizată, s-a întins și a adormit. Tatăl ei, cu vocea răgușită de atâta strigat, o căuta de mai multe ore când a văzut-o întinsă, într-o zonă cu iarbă. Strigând-o din răsputeri, el s-a repezit spre ea. Fetița s-a trezit, i-a sărit în brațe, l-a îmbrățișat și i-a spus: „Tati, ce fericită sunt că te-am găsit!” Acesta este finalul povestirii… dar transpusă în plan spiritual, să înțelegem că nu noi Îl găsim pe Isus; El ne găsește pe noi. Iar El ne găsește pentru că ne caută constant. Domnul Isus Și-a încheiat parabola prin aceste cuvinte: „Vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă.” (Luca 15:7). De fiecare dată când o persoană pierdută este găsită, cerul sărbătorește. S-ar putea să ai îndoieli și să întrebi: „Vrei să spui că eu contez atât de mult pentru Dumnezeu?” Da! La fel cum păstorul din pildă a lăsat nouăzeci și nouă de oi pentru a o căuta pe cea care se pierduse, Isus te iubește și a murit pentru a te salva, și nu Se va opri căutându-ne… Așa că, astăzi – vino la El!