„Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru.” (Psalmul 33:20)

     Sinele nostru interior poate fi antrenat să aștepte în tăcere ajutor de la Dumnezeu, chiar dacă eul nostru exterior este stresat și nerăbdător să obțină răspunsuri. Sigur că asta nu e ceva ușor, în viteza debordantă a vieții de azi, în care disciplina spirituală a așteptării tăcute și răbdătoare a ajutorului de la Dumnezeu lipsește adesea cu desăvârșire. Vrem totul – aici și acum. Dar dacă ne grăbim mereu, vom rata părtășia strânsă cu Dumnezeu, care necesită timp pentru a se dezvolta. El va vorbi inimilor noastre numai dacă vom avea răbdare să ascultăm. După ce i-a ucis pe profeții lui Baal, Ilie a învățat o lecție valoroasă despre așteptarea în prezența lui Dumnezeu. Domnul i-a spus să meargă să stea pe un munte. A venit un vânt puternic, apoi un cutremur, apoi un foc, dar Domnul n-a fost în niciunul dintre acestea. Biblia spune: „Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire.” (1 Împărați 19:12) Domnul i-a vorbit lui Ilie cu voce blânda și subțire – după vânt, cutremur și foc. Dacă Ilie ar fi fost nerăbdător, n-ar fi auzit vocea Domnului! De asemenea, David a învățat să aștepte în prezența lui Dumnezeu și a dorit să locuiască toată viaţa lui în Casa Domnului, „ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui.” (Psalmul 27:4) Pentru a ne putea ruga eficient, trebuie să alegem să așteptăm cu răbdare și să ascultăm Cuvântul Său. Așteptarea și ascultarea mută atenția de pe noi pe Dumnezeu, care este răspunsul la toate nevoile noastre. Adesea, în tăcere, puterea lui Dumnezeu se mișcă cel mai mult. Așadar, lasă Duhul Sfânt să te învețe cum să aștepți în prezența lui Dumnezeu!