„Veniţi cu veselie înaintea Lui!” (Psalmul 100:2)

     Psalmistul a scris: „Veniţi cu veselie înaintea Lui!… Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!” (Psalmul 100:2,4) Când te apropii de un rege, este necesar să respecți un anumit protocol. Iar împăratul David ne oferă protocolul necesar pentru a veni în prezența Regelui Regilor: „Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui”. Întrebare: Oare aceasta este și experiența ta personală în biserică? Sau stai ca un spectator în timp ce cântăreții, echipa de laudă și închinare, corul sau restul adunării cântă?! Sau, mai mult, comentezi că n-au cântat bine? Cu toții suntem chemați să „intrăm” în laudă! Închinarea nu este ceva ce doar auzi cu urechile; o exprimi cu buzele – și cu inima! Dacă nu reușești să faci asta, conexiunea cu Dumnezeu nu este realizată. Tu, personal, trebuie să te închini lui Dumnezeu! Și indiferent cât de înzestrat și de talentat poate fi cineva, nimeni nu poate face asta în locul tău. S-ar putea să spui: „Uneori nu am starea necesară să-L laud pe Dumnezeu!” Dar Biblia spune: „Prin El (Isus), să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.” (Evrei 13:15). Dumnezeu vrea o laudă jertfitoare. Ce înseamnă asta? Să-L lauzi pe Dumnezeu și atunci când nu ai chef s-o faci. Laudă-L atunci când treci prin perioade grele. Laudă-L atunci când, omenește vorbind, nu te poți gândi la niciun lucru pentru care să-L lauzi pe Dumnezeu. În fața lui Dumnezeu, lauda care costă este lauda care contează! Așa că, spune și tu împreună cu David, care iată cum începe Psalmul 34: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” Așa să ne ajute Dumnezeu!