de Adrian

„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar, chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip. Iată că te-am săpat pe mâinile Mele.”
(Isaia 49:15-16)

Uneori viața ne împinge în colțuri întunecate. Simțim că nimeni nu ne vede, că rugăciunile noastre se pierd în tăcere, că oamenii au uitat de noi. Poate chiar cei apropiați ți-au întors spatele sau nu te mai înțeleg. Dar Dumnezeu îți spune clar: „Eu nu te voi uita cu niciun chip.”

Dumnezeu nu uită durerea ta, nu uită lacrimile pe care le-ai vărsat noaptea, nu uită promisiunile pe care ți le-a făcut. El nu este ca oamenii. El nu doar că își amintește de tine, ci te are „săpat pe mâinile Lui”. Te poartă în gând, în inimă, în planul Său.

Așa că, oricât de greu ar fi acum, nu renunța! Când toți uită, Dumnezeu își aduce aminte. Când toți pleacă, El rămâne. Nu ești pierdut. Nu ești invizibil. Ești iubit și ținut strâns în palma Lui.