„Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta… şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.” (Geneza 12:1)

     Un autor a scris: „Ai vrea să ai genul de copil căruia trebuie să-i spui toată viața: „Poartă aceste haine. Urmează aceste cursuri. Du-te la acea școală. Aplică pentru acest loc de muncă. Căsătorește-te cu acea persoană. Cumpără această casă” și să facă mereu exact ceea ce-i spui tu, indiferent de vârsta pe care o are?! Probabil că nu! De ce? Pentru că scopul tău principal este ca el să devină o persoană cu un caracter frumos și cu o judecată limpede. Iar modalitatea prin care poate face asta este să ia foarte multe decizii! Firește, asta înseamnă că va lua și o mulțime de decizii greșite, dar asta va fi modalitatea principală prin care va învăța. De foarte multe ori, voința lui Dumnezeu pentru tine va fi „Vreau ca tu să decizi”, deoarece luarea deciziilor este o parte indispensabilă a formării caracterului. Dumnezeu Se ocupă în primul rând de formarea caracterului, nu de modelarea circumstanțelor!” Avraam nu a spus: „Doamne, unde anume mă duci? Cum merg lucrurile/cum e viața acolo? Cum o fi piața muncii? Dar cea imobiliară? Au facilități medicale și școli bune?!” Biblia spune: „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce…” (Evrei 11:8). Avraam a decis să-L urmeze pe Dumnezeu și să se încreadă în El cu privire la absolut orice. Și a ieșit învingător! Dumnezeu nu promite să ne dea detalii, ci să ne dea înțelepciune. Sfânta Scriptură spune: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” (Iacov 1:5). De ce procedează Dumnezeu în felul acesta? Pentru că luarea deciziilor formează caracterul!