„Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău…” (Matei 6:6)

     Când vorbim despre importanța de a avea o viață de rugăciune consecventă, Domnul Isus este cel mai mare exemplu al nostru. Înainte de a potoli furtuna de pe Marea Galileii, înainte de a-i alege pe cei doisprezece ucenici sau de a hrăni mulțimile cu cinci pâini și doi pești, El a petrecut timp „singur la o parte” în rugăciune. Tu ai fost chemat să calci pe urmele Lui (vezi 1 Petru 2:21)! În esență, căderile sau falimentele noastre sunt de multe ori rezultatul eșecului nostru de a ne ruga. Domnul Isus le-a dat ucenicilor Săi două principii de rugăciune, care vor funcționa și pentru tine. În primul rând, El a spus: „Tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău…” (Matei 6:6) Cu alte cuvinte, găsește un loc liniștit unde să nu fi distras – la urma urmei, te întâlnești cu Dumnezeu! Pe măsură ce petreci timp acolo, vei ajunge să iubești acel loc și va deveni „locul tău de odihnă” – „la umbra aripilor Sale” (Psalmul 91:1)! În al doilea rând, Domnul Isus a spus: „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.” (Matei 6:7-8) Cuvintele „nu bolborosiți” sună destul de ciudat. Dar iată ce vrea să ne spună Isus prin aceste cuvinte: „Concentrează-te, fii cu Mine! Deschide-ți inima! Fii realist! Sprijină-te pe Cuvântul Meu, și crede că-ți voi da răspunsuri!” Sfânta Scriptură relatează că biserica s-a rugat toată noaptea ca Petru să fie eliberat din închisoare, iar când Dumnezeu i-a ascultat, ei „au rămas încremeniți”. (Faptele apostolilor 12:16). Ai putea spune: „N-a fost prea bine…” Dar este bine! De ce? Pentru că, deși credința ta este slabă, poți să te rogi și Dumnezeu te ascultă. Așadar, continuă să te rogi și să te bazezi pe Cuvântul Său!