„El… a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.” (Marcu 4:39)

     Un autor creștin descria odată cum pot arăta unele dintre furtunile vieții: „Te întorci de la serviciu, intri în bucătărie și găsești un bilet pe care scrie: „Te-am părăsit! Adio!” O lovitură de trăznet! Te duci la doctor pentru un control de rutină, iar rezultatele analizelor arată că ai cancer. Vântul urlă! Te culci liniștit, doar pentru a fi întrerupt de un telefon la trei dimineața din care afli că tatăl tău a murit subit în urma unui atac de cord. Nava ta aproape că se răstoarnă! Singurul lucru previzibil despre furtunile vieții este imprevizibilitatea lor. Ele apar când te aștepți mai puțin la ele!” Domnul Isus le spusese ucenicilor Săi: „Să trecem pe partea cealaltă…” (Marcu 4:35) Ei ar fi trebuit să-și dea seama că, dacă El Se urcase la bordul corabiei, aceasta devenise de nescufundat! Din cuvintele Sale reieșea implicit promisiunea că vor trece dincolo și vor sosi în siguranță. Dar există o diferență între a auzi o promisiune și a o crede. Prea adesea, nu reușim să credem că Domnul Isus va împlini ce-a promis! Același autor din care am citat mai devreme a mai spus: „Când trecem prin furtună, ar trebui să ne reamintim că soarele poate înceta să mai strălucească, vântul poate șuiera puternic și valurile pot fi cât casa… dar Domnul Isus nu va înceta niciodată să-și țină promisiunile! Domnul Isus vrea ca tu să-ți amintești că nu trebuie să te temi, când El este aproape. El vrea să fie căpitanul navei vieții tale. Poate că nu ești întotdeauna conștient de prezența Domnului Isus, dar El este totuși acolo. Pentru acei ucenici, cel mai sigur loc din lume atunci era chiar acolo, în acea barcă. Să nu uităm nici noi, nicio clipă, că siguranța nu înseamnă absența problemelor. Siguranța este prezența Domnului Isus!” Așadar, Domnul îți spune azi: nu te teme de furtună câtă vreme El e cu tine, și tu ești cu El!