„Domnul… îmi înviorează sufletul…” (Psalmul 23:3)

     Psalmistul David a scris nemuritoarele cuvinte: „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte din pricina Numelui Său.” În zilele noastre, motoarele mașinilor sunt computerizate. Un bec aprins la bord te anunță că ceva s-a stricat și că e timpul să mergi cu mașina la verificare. Și sufletul tău va face la fel. Dar trebuie să acorzi atenție semnalelor! Nu aștepta până ai o cădere spirituală, morală, emoțională sau relațională ca să te oprești și să le dai atenție. Când setea sufletului tău nu este potolită și nevoile lui nu sunt împlinite, el va căută alinare în altă parte, deseori pe o cale care te va răni. Trebuie să știi când să acorzi atenție semnalelor! Cei mai mulți dintre noi nu facem pauze care să ne ajute „să ne înviorăm sufletul”. Suntem amăgiți de vinovăție, cum că oprirea ar fi o dovadă de iresponsabilitate. Sau ne este teamă că vom pierde teren pentru că am pus deoparte cinci minute pentru noi înșine. Unul dintre cele mai dificile lucruri de atins în viață nu este succesul, ci echilibrul! Așadar în toată truda ta de a-ți stabili scopuri și de a le atinge, nu uita de sufletul tău! Chiar și Dumnezeu S-a odihnit (vezi Geneza 2:2). Și dacă El S-a odihnit, și tu trebuie să te odihnești. Puterea odihnei este aceea care te ajută să te bucuri de călătoria vieții, nu doar de destinație. Firește, dacă nu înveți să alegi plimbarea și odihna vei sfârși în spital din necesitate. Tot la fel este și pe plan spiritual. Când Dumnezeu „te paște în pășuni verzi” El o face ca să te învioreze și să te restaureze. Așadar, ai grijă de sufletul tău!