„N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.” (Faptele Apostolilor 26:19)

     Când Dumnezeu îți dă o viziune despre ce dorește El să faci, va trebui să mergi împotriva curentului acestei lumi. Societatea vrea să te închidă într-o cutie. Majoritatea oamenilor sunt căsătoriți cu status quo-ul. Ei își doresc ce a fost, nu ce poate fi. Ei caută siguranță și răspunsuri simple. Așadar, tu trebuie să-ți oferi ocazia de a merge pe un drum diferit și de a desțeleni un ogor nou. Apostolul Pavel a spus că n-a vrut să se împotrivească vedeniei cereşti. A fost pasiunea sa mistuitoare și punctul focal al vieții sale. El s-a trezit în fiecare dimineață gândindu-se la ea, și s-a culcat în fiecare seară gândindu-se la ea. Iar la sfârșitul vieții sale, a putut spune: „mi-am isprăvit alergarea… De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii…” (2 Timotei 4:7-8) Nimeni nu ajunge la măreție dacă devine un generalist. Fie că viziunea ta este să zidești o familie mare, o biserică mare, o companie mare sau orice altceva „mare” – trebuie să ai un punct focal. Harry A. Overstreet (celebru autor american pe teme de psihologie și sociologie modernă) remarca: „Mintea imatură sare de la un lucru la altul; mintea matură caută rezultatul final.” Oare toate domeniile vieții necesită un timp de gândire concentrată? Nu. Trebuie să fim selectivi, nu exhaustivi în gândirea noastră. Ce te-a chemat Dumnezeu să faci? Care este rolul tău aici? Care sunt abilitățile pe care trebuie să le șlefuiești? Ce cunoștințe trebuie să dobândești? Ce relații trebuie să clădești? Prima întrebare pe care a pus-o apostolul Pavel când Dumnezeu i-a dat viziunea a fost aceasta: „Ce vrei să fac?” (Faptele Apostolilor 9:6). Și aceeași întrebare trebuie să I-o adresezi și tu lui Dumnezeu, astăzi!