„Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi…” (Ioan 16:7)

     Chiar dacă inimile ucenicilor erau îndurerate din cauza plecării lui Isus la Tatăl, El i-a asigurat că este spre folosul lor să plece, deoarece acest lucru le va da putere și autoritate să facă lucrări în Numele Lui (vezi Ioan 14:12). Faptul că erau „sub o altă conducere” nu era sfârșitul, ci o continuare a lucrării lui Hristos, căci Duhul Sfânt a luat ștafeta din mâna Fiului și a pus-o într-a lor. Fiul avea să plece, dar Duhul Sfânt avea să rămână cu ei în veac (Ioan 14:16). Acesta era „folosul” lor. Duhul avea să intre în trupurile lor umane și să locuiască permanent în ei! Dar acest fapt nu este doar o legătură provizorie, vagă. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne alege pe noi ca reședință permanentă. Te-ai gândit vreodată la avantajul pe care ți-l conferă lucrul acesta? De exemplu, poate mâine te vei trezi stresat, obosit și iritat… omenește vorbind, aceste sentimente îți pot influența foarte ușor ziua – dar pentru că Duhul Sfânt locuiește în tine, aceste lucruri nu trebuie să aibă control asupra vieții tale.  Apostolul Pavel spune: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu?” (1 Corinteni 6:19). Odată ce accepți această promisiune prin credință, devii Templul lui Dumnezeu. Poate ești la muncă, poate îți duci copiii la școală, vizitezi un bolnav, aștepți rezultatul biopsiei sau participi la înmormântarea prietenului tău cel mai bun… pe măsură ce-ți desfășori viața de zi cu zi, Duhul lui Dumnezeu este acolo cu tine. Înțelegi acum de ce Domnul Isus le-a zis ucenicilor că e bine ca El să plece și să le trimită Duhul Sfânt? Indiferent ce faci, nu lăsa ca acest adevăr plin de putere să treacă pe lângă tine!