„Nu cruţa copilul de mustrare…” (Proverbele 23:13)

     Când vorbim despre disciplinare, prima ta preocupare trebuie să fie nu propriul confort, ci „sufletul” (mintea, voința și emoțiile) copilului tău! Disciplina, sau lipsa ei, poate declanșa o reacție în lanț, pozitivă sau negativă. Dacă copiii tăi nu respectă autoritatea acasă, ei nu o vor respecta nici la școală, nici în societate sau biserică, și nici în fața lui Dumnezeu. E doar un pas mic de la răzvrătirea împotriva părinților, pe care ni i-a dăruit Dumnezeu, și până la răzvrătirea împotriva Dumnezeului care ne-a dăruit părinții. De aceea disciplinarea trebuie să înceapă cât mai devreme. Când un copil este suficient de mare ca să i se spună să facă ceea ce este bine, și el alege totuși ce este rău – acel copil trebuie disciplinat. Biblia nu menționează vârsta limită aferentă accepțiunii cuvântului „copil”. Numai pentru că fiul tău este suficient de mare ca să conducă o mașină, să se bărbierească ori să meargă la întâlnire nu înseamnă că este scutit de mustrare. Poate este prea mare să-l pui la colț sau să-i confiști jucăriile, dar există și alte metode eficiente de a disciplina un adolescent sau un tânăr. Dacă citim cu atenție cartea Proverbelor, descoperim că împăratul Solomon se adresa unui fiu care era suficient de mare ca să se întovărășească cu o gașcă de pe stradă, să fie ispitit de păcate trupești, să intre în datorii ori să se îmbete. El n-a avut în vedere copii de școală primară. Concluzie: câtă vreme copiii tăi locuiesc sub acoperișul tău, ei sunt sub jurisdicția ta și vei da socoteală în fața lui Dumnezeu pentru modul în care ți-ai folosit – sau nu ți-ai folosit – autoritatea.