„Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări” (Iacov 1:2)

     Când în viața și în relațiile noastre apar necazuri (ceea ce se va întâmpla în mod inevitabil!), este foarte ușor să cădem pradă disperării. Mai întâi, suntem dezamăgiți de un eveniment sau de o relație. Apoi, pe măsură ce încercarea dureroasă persistă, cădem în descurajare și abandonăm ideea că lucrurile se vor schimba. În cele din urmă, pe măsură ce înțelegem că ne e imposibil să mișcăm lucrurile în direcția pe care o dorim noi, sucombăm sub greutatea disperării. Ne simțim neputincioși, neajutorați și nu știm cum să netezim cărarea vieții. În loc să alergăm în cursa vieții, avem impresia că înotăm într-un ocean de jeleu. Deseori, când nu reușim să înțelegem circumstanțele vieții, ne limităm așteptările cu privire la cine este Dumnezeu și ce poate face El pentru noi. Noi credem că există un singur rezultat bun – cel pe care-l dorim noi! În schimb, noi trebuie să ne încredem în Tatăl nostru ceresc, deoarece El are întotdeauna un plan mai mare și mai bun pentru noi. Trebuie să încercăm să-L vedem la lucru în oricare din circumstanțele cu care ne confruntăm. Să nu uităm: așteptările lui Dumnezeu sunt mai mari decât ale noastre, și numai Tatăl nostru ceresc și planul Său, indiferent cât de dureros poate părea acum, ne pot mulțumi cu adevărat sufletele. Apostolul Iacov scrie: „Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1:2-4). Păstrează acest adevăr viu în mintea ta, și nu vei cădea pradă disperării niciodată!