„Domnul mi-a zis: „Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte” (Deuteronomul 2:2-3)

     Un biolog a făcut un experiment cu omizi așezate în cerc. El a pus mai multe omizi pe marginea unui ghiveci în care se afla o plantă, în așa fel încât prima omidă să atingă cu capul coada ultimei omizi, fără să existe pauză între ele. Micile creaturi au mers pe buza ghiveciului o săptămână întreagă, după care au murit de epuizare și de foame. Niciuna dintre ele nu a ieșit din rând și nu s-a aventurat spre plantă ca s-o mănânce. Hrana se afla doar la câțiva centimetri depărtare, însă instinctul lor de turmă a fost mai puternic decât instinctul de a mânca și de a supraviețui. Cam același lucru s-a întâmplat cu o întreagă generație de iudei, despre care ne vorbește Biblia (în cărțile Exodul, Numeri, Deuteronomul): s-au învârtit în cerc, în pustie, timp de patruzeci de ani, chiar dacă se aflau la câțiva kilometri de Țara promisă. Dacă astăzi ți se pare (sau ești sigur) că te învârți în cerc, oprește-te și pune-ți următoarele trei întrebări: 1) Nu cumva acest cerc e trasat și întreținut de mine însumi? Alegem cercul deoarece este confortabil și nu implică niciun risc. Iar pentru a ieși din el, e nevoie de curaj și de dorința de a face alegeri dificile pe care să le duci la capăt. 2) Pe cine urmez eu? Noi adoptăm modele sau tipare deoarece altcineva ne-a învățat să facem așa, în mod direct sau prin puterea exemplului. În loc să urmezi orbește majoritatea, caută voia lui Dumnezeu pentru viața ta și ia-ți angajamentul s-o împlinești! 3) Spre ce mă îndrept eu? Biblia spune: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu” (Proverbele 29:18). Dacă dorești să ieși din cercul în care te învârți astăzi, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea o descoperire pentru viața ta – El o va face, să știi! Și din acel moment, dedică-I-te trup și suflet!