„Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!” (Psalmul 27:8)

     În cartea sa „Câini vorbitori”, Sam Mason vorbește despre felul în care Dumnezeu poate folosi animalele noastre de companie pentru a ne vorbi. Privind în urmă la câinii pe care i-a avut și la lecțiile pe care le-a învățat de la ei, el scria: „O astfel de ocazie a fost când Ranger, câinele nostru, stătea în poala mea, iar eu mă relaxam în balansoar. I-am observat acea adorabilă înclinare a capului, în timp ce mă privea drept în față. M-am trezit întrebându-mă ce urmărea de fapt. După o clipă, m-am înviorat ca atins de o inspirație divină, iar explicația s-a revărsat în potopul gândurilor. Ranger îmi căuta chipul! Vedeți, câinii devin elevii stăpânilor lor. Înțelegerea pe care o au ei despre limbajul uman vorbit se limitează la câteva cuvinte. Capacitatea lor de a înțelege o ființă cu un intelect mult mai dezvoltat este mărginită. Așa că ei ne studiază mișcările: mimica feței, gesturile mâinilor și alte componente ale limbajului corporal. Tot astfel, și noi avem o înțelegere limitată a Stăpânului nostru. Prin urmare, cum „căutăm noi fața” Cuiva care este Superiorul nostru? Domnul Se descoperă prin Cuvântul Său. Acesta e locul în care începe călătoria noastră. Și este așa de trist că tot mai puțini creștini declarați citesc și studiază Biblia în mod regulat. Să ținem cont însă că, dincolo de Scripturi, mai există și alte modalități de a căuta fața lui Dumnezeu. Fii atent la vorbirea lui Dumnezeu, atunci când Duhul Sfânt îți mișcă inima în timpul serviciului divin de la biserică. Învață din intervențiile Sale în viața ta și a celorlalți credincioși. În spatele lucrărilor și mesajelor Sale se află căile Sale! Hotărăște-te să devii elev al Stăpânului tău cu fiecare ocazie care ți se ivește!”