„Până ce va lua Hristos chip în voi!” (Galateni 4:19)

     Când devii creștin, descoperi că o parte din tine dorește „să trăiască o viață nouă” (Romani 6:4), pe când cealaltă parte dorește să umble „după lucrurile firii pământești” (Romani 8:5). Și așa ai umbla, dacă nu ar fi Duhul lui Dumnezeu care trăiește în inima ta împărțită, și care „suspină” când faci anumite lucruri, confruntându-te cu Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Ioan 16:7-14). Adevărul este că inima ta nouă trăiește în continuare în vechiul tău trup. Un autor scria: „Când m-am întors la Hristos, am crezut că ceilalți au ajuns la un nivel de sfințenie care mă excludea. Așa că mi-am atacat cu pasiune firea pământească! Nu mi-am dat seama că tot ce e proaspăt născut are nevoie de timp ca să crească. Mă așteptam la o metamorfoză imediată, de tip all-inclusive, care avea să mă facă genul de persoană pe care Dumnezeu o poate iubi cu adevărat. Acum îmi dau seama că dragostea Sa nu este împărțită după sistemul meritelor: dacă te comporți frumos te iubește, dacă nu, nu.” Dumnezeu nu dorește o neprihănire confecționată de oameni. Biblia spune: „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6). Apostolul Pavel a scris: „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi!” Numai Dumnezeu cunoaște procesul de care ai nevoie, pentru ca Isus Hristos care te-a mântuit să ia chip în tine! Fiecare dintre noi călătorește pe calea către cer, în ritmul propriu, dar cu un scop comun: să ne asemănăm mai mult cu Tatăl nostru ceresc. A atinge acest scop este datoria lui Dumnezeu – așa că, lasă-L pe El să te ajute să-l împlinești. Datoria ta este să mergi neîncetat alături de El, zi de zi, pe măsură ce El Își împlinește planul.