A fost odat-un prunc în paie,

şi-o mamă ce-şi ținea Odorul,

şi-un glas ce răsuna-n odaie

Acesta fi-va Salvatorul...

 Aceasta n-a spus-o păstorul,

nici magii cu-ale lor palate,

nici omul ce zăcea-n păcate,

      ci Domnul.

Apoi au fost cuie şi cruce

şi-un om ce ispăşea păcate

ce peste-ntreaga lume-aduce,

iertare-n jertfa Sa de toate.

Aceasta n-a putut Pilat,

Nici vreun alt mare împărat,

Ci-a trebuit ca să coboare

din veşnicie şi splendoare,

    chiar Domnul.

Va fi-n curând o veşnicie,

când vor păli lumini de soare,

Isus în marea sărbătoare,

ne va lua pe fiecare.

O haină albă şi curată

va fi de sfinții săi purtată

la nunta ce va fi serbată,

căci mirele cel fără pată

          e Domnul.