„Iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus…” (Luca 8:41)

     Iair avea un nivel social ridicat, fiind aproximativ de rangul unui primar sau al unui episcop. Dar când copilul tău trece printr-o boală gravă, oricât de mare ți-ar fi statutul sau celebritatea, nu-ți folosește la nimic! Iair nu a fost singurul părinte care a alergat la Isus când necazul a bătut la ușa casei sale. O mamă cananeancă, venită din ținuturile acelea, s-a năpustit spre Isus strigând: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.” (Matei 15:22). Tatăl unui băiat posedat a căutat și el ajutor la ucenici. Și pentru că ei nu au reușit să i-l dea, el s-a întors la Isus… Căruia, cu ochii plini de lacrimi, I-a spus: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” (Marcu 9:24). În fiecare caz, Domnul Isus a răspuns pozitiv. Nu a întors spatele nimănui. Nici ție nu ți-l va întoarce! La urma urmelor, copiii tăi sunt mai întâi copiii Lui. Psalmistul a spus: „Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.” (Psalmul 127:3). Pe lângă darul mântuirii, copiii sunt „o moștenire de la Domnul.” Și chiar dacă sunt ai tăi, totuși Îi aparțin Lui. El ocrotește și Se îngrijește de cei ce sunt ai Săi. Asemeni fiului risipitor, poate și ei au încălcat toate poruncile lui Dumnezeu și ți-au frânt inima. Dar rugăciunile tale sunt ceea ce-i oferă lui Dumnezeu invitația și deschid ușa prin care El poate reintra în viața lor. Dragostea tatălui care l-a atras pe fiul risipitor înapoi acasă îl va aduce și pe copilul tău înapoi. Ce i-a spus lui Iair în acea zi îți spune și ție astăzi: „Nu te teme; crede numai!…” (Luca 8:50).