„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?” (Romani 8:35)

     Apostolul Pavel a pus întrebarea cea mare: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?” Pare, dar nu e, retorică! Când nu știi de ce te iubește Dumnezeu, este ușor să te îndoiești uneori de dragostea Sa. Ai vrea să știi ce sentimente are El față de tine când te porți ca un ticălos, când ataci tot ce mișcă, când ai gânduri murdare și când limba îți este atât de ascuțită încât poate tăia o stâncă. Te întrebi: „Ce-o crede El despre mine atunci?” Dar când se întâmplă lucruri rele – Îi pasă lui Dumnezeu atunci? Mă iubește în mijlocul fricii? Este cu mine când mă pândește pericolul? Cu alte cuvinte, „va înceta vreodată să mă iubească?” Aceasta e marea întrebare, nu-i așa? Poate ai întrecut măsura săptămâna aceasta, sau poate ai început să bei și nu te-ai mai oprit până nu ai ajuns sub masă, sau poate afacerile te-au dus în situații în care nu ar fi trebuit să ajungi, ori L-ai blamat pe Dumnezeu pentru că te-a făcut să stai la mormântul cuiva drag la care nu erai pregătit să renunți… Ai mers prea departe? Ai așteptat prea mult? Ai căzut prea tare? Ai fost prea nesigur? „Ne va despărţi ceva de dragostea lui Hristos?” Nu, categoric nu! Pavel ne asigură, când afirmă: „Sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:38-39). Așadar, ridică-te și întoarce-te la Dumnezeul dragostei!