„Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5)

     Când păcătuiești în mod deliberat, te răzvrătești împotriva domniei lui Dumnezeu din viața ta – și îți va părea rău. Faptul că ai mustrări de conștiință este o dovadă că ești într-adevăr un copil răscumpărat al lui Dumnezeu; altfel, păcatul nu te-ar deranja. Imaginează-ți un adolescent spunându-i tatălui său: „Îmi pare sincer rău, dar ți-am luat cardul de credit și am cumpărat cu el băutură pentru colegii mei.” Poate că tatăl nu ar fi descoperit niciodată lucrul acesta, mai ales dacă nu este un contabil bun. Însă mustrarea de conștiință a fiului său l-a făcut pe acesta să mărturisească adevărul și să spună: „Tată, nu ar fi trebuit să cumpăr băutură; nu ar fi trebuit să mint cu privire la vârsta mea; nu ar fi trebuit să folosesc cardul de credit. Ai avut încredere în mine și eu te-am dezamăgit. Îmi pare rău și nu voi mai face asta niciodată.” Asta înseamnă mărturisire. Asta trebuie să facem când ne rugăm. Cuvântul grecesc tradus prin „mărturisire” înseamnă „a fi de acord cu Dumnezeu.” Când ne mărturisim păcatele, noi suntem de acord cu privire la păcatele din viața noastră, descoperite prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin Duhul Sfânt. Când ne pocăim, ne verbalizăm păcatele și primim curățirea și iertarea. Da, mărturisirea este de multe ori dureroasă, însă face ca părtășia cu Tatăl nostru ceresc să fie clară, deschisă și la îndemână. Nu că Dumnezeu nu ne mai iubește, ci noi nu mai simțim că ne putem apropia de El cu încredere. Ai un păcat de mărturisit? „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9).