„Să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” (Evrei 13:16)

     Când Ronald Reagan era guvernatorul Californiei, a plecat odată din biroul său mai devreme, spunându-i administratorului său, Michael Deaver: „Am câteva lucruri de rezolvat.” Curios, Deaver a frunzărit dosarul cu chestiuni curente de pe biroul guvernatorului. Deasupra se afla o scrisoare mototolită din partea cuiva care fusese trimis în Vietnam. Soldatul îi scrisese lui Reagan, povestindu-i despre viața sa în sud-estul Asiei și despre cât de dor îi era de soția sa. În acea zi era aniversarea căsătoriei lor și dorea să-i spună soției cât de mult o iubește și cât de mult tânjea să fie cu ea. Deși îi trimisese deja soției o felicitare, soldatul îl rugase pe guvernator să-i dea un telefon să vadă dacă este bine și să-i transmită dragostea sa, în caz că nu primește felicitarea. A doua zi, Deaver a descoperit că Reagan făcuse mult mai mult decât îl rugase soldatul: cumpărase un buchet de trandafiri roșii și–l dusese soției soldatului. Dale Rowlee, șoferul guvernatorului, i-a spus lui Deaver că Reagan se apropiase de femeie cu o atitudine foarte umilă și–i oferise buchetul din partea soțului iubitor, aflat în jungla teribilă de la celălalt capăt al lumii. Apoi stătuse peste o oră cu ea la o cafea, ascultându-i poveștile despre familia ei. Smerenia lui Reagan a fost de fapt, unul din secretele popularității sale. Cineva a spus: „A fi smerit față de superiori este o datorie; față de egali, curtoazie; iar față de inferiori, noblețe.” Nu faptele mari de bunătate, ci acelea mărunte ne fac mari, după măsura pe care o are Dumnezeu despre bunătate. „Lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.”