Un Betel pentru anul care vine
Autor: Vladimir Pustan  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Misusprecer in 13/12/2013
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 9 voturi

După 30 de ani de pocăință șchioapă, patriarhul Iacov e invitat de Dumnezeu să se reîntoarcă la primul altar. Prima dragoste. Prima cunoaștere. Prima lacrimă. Prima rugăciune. Atunci se pocăise de frică, dar Dumnezeu nu disprețuiește începuturile slabe. Era bogat, cu familie mare și influentă, scăpase de frica de Esau, dar inima era goală… Și ce folos toate…? Stătea la 15 kilometri de Betel, dar e destul și-un metru în afara harului lui Dumnezeu.

A hotărât că nu se mai poate… Și-a luat familia și a plecat spre Betel. S-au dezbrăcat de mândrie, materialism și haine de firmă. S-au pocăit… Dumnezeu le-a promis alte binecuvântări. Dar pocăința nu te va scuti de necazuri… În același capitol (Geneza 35) îi moare Debora, doica ce l-a crescut, îi moare Rahela, soția pe care o iubea și-i moare tatăl, Isaac. Imediat după pocăință, iar acestea nu sunt binecuvântări.

E sfârșit de an și trebuie toți să ne reîntoarcem la Betelul de demult. Și anul care vine nu va fi scutit de necazuri și încercări. Dar nu-i totuna când Îl avem pe El în cuptor sau când suntem singuri. Fără El focul o să ne ardă…

Și fără Betel, nimic nu are sens. Nici necazul…

   

 

 

 

 

                                                                     Vladimir Pustan



Multă pace și multe binecuvântări frate Vladimir. Hristos s-a născut și La mulți ani ! Bunul Dumnezeu să vă poarte de grijă. Azi e totuși timpul ca să ne întâlnim cu El la Betleem, să mergem împreună. Citiți vă rog ....Sărutat de Dumnezeu la Betleem. Mulțumesc mult pentru predici , eseuri...




Sărutat de Dumnezeu la Betleem




La Betleem coboară Pâinea, coboară Pâinea cea din Cer ce-avea ca să se frângă şi să-mpace,
Ce-avea ca să se frângă şi să-mpace, să-mpace-apoi pe mine şi pe tine, pe om cu Dumnezeu.
Hristos se naşte, Dumnezeu coboară, coboară ca să-mpace, coboară ca să ierte,
Pe mine şi pe tine, pe omenirea-ntreagă, împăcarea şi iertarea-ncepe, începe da la iesle.
La iesle Dumnezeu coboară, la iesle Dumnezeu se naşte, la iesle Viaţa-nvinge moartea.
Găsit-ai Tu cu cale, găsit-ai că e bine, să vină să se nască Hristos aici în iesle, aicea pe pământ.



Aici la Viflaim, ”Oraşul pâinii, Oraşul dragostei ”, al împăcării omului cu Bunul Dumnezeu.
Pe cel mai mare Împărat, Rege-al Regilor, să-nceapă viaţa pământească jos în iesle,
Jos în iesle-n umilinţă, jos la iesle în smerenie, găsit-ai Tu cu cale, găsit-ai că e bine.
Ce plan măreţ, ce cale de salvare Ai ales Tu omenirii, căzute în păcat şi păcătoase,
Ce plan măreţ de mântuire şi salvare, şi totul să înceapă jos la iesle, ce mare-nţelepciune.
Şi cine poate oare a pricepe, în profunzime, în adâncime, aceste taine, taine sfinte.



Ce-nseamnă umilinţa şi smerenia, tăcerea, dragostea, iubirea şi-ascultarea de Duhul Sfânt,
Iubirea şi-ascultarea de Duhul Sfânt și Dumnezeu, de Fiul, de Fiul Prea Iubit, Isus Hristos.
Ce-a însemnat şi ce înseamnă, o dragoste, o dragoste de Dumnezeu și-o dragoste de Tată,
Ce dragoste de Dumnezeu, ce dragoste de Tată, să moară-un Rege-n locul meu, în locul tău.
Te-ai coborât umil, smerit, aicea printre noi, Te-ai coborât ca să ne-nveţi şi să pricepem,
Ca să pricepem, să înţelegem ce-i iubirea și jertfirea, ascultarea, dragostea de Dumnezeu, de Tată.



Te-ai coborât să fii ca noi şi Ai văzut şi Ai simţit ce-i foamea, frigul, setea, neputinţa şi durerea,
Ce-i dragostea, ce-i jertfa, ce-i iubirea, suferinţa, batjocura şi-ocara, ce-i dragostea de Dumnezeu.
Tu ne-ai suflat în nări, suflare de Viaţă, suflare de la Tine, Te-ai pus acolo-n noi, acolo în Eden.
Ne-ai plămădit cu A-tale Mâini din lut şi din ţărână, ne-ai plămădit cu dragoste, din dragoste,
Cu dragoste, din dragoste, cu şi din iubire, şi multă, multă dragoste Ai pus, Ai investit în noi.
Te-ai pus în noi,Te-ai pus pe Tine, în noua Ta pasiune şi iubire,Te-ai pus pe Tine, va-ţi pus pe Voi.



Trecut-au mii şi mii de ani de-atunci şi caut şi azi cu mintea, cu gândirea şi privirea,
Ca să revăd, ca să revăd acele clipe, acele unice momente din istorie, momente petrecute în Eden,
Cu inima, privirea şi gândirea şi azi le caut, te caut, te caut şi te doresc nespus de mult pe Tine.
Doresc şi vreau ca să revăd din nou acele clipe, doresc ca să pricep, să simt din nou a Ta iubire,
Şi parcă, parcă te zăresc, când aplecat era-I asupra noastră, asupra noilor creaţi de Tine,
Te aplecai din când în când asupra noastră, şi-n somn ca un Părinte Bun şi grijuliu ne sărutai.



Ne sărutai, ne dezmierdai, priveai cu dragoste la noi, nespus de mult Tu ne-ai iubit şi ne iubeai.
Te aplecai ca şi o mamă iubitoare, din cănd în când ne sărutai, cu dragoste şi cu iubire.
Plângând îţi scriu aceste versuri, aceste rânduri, și astăzi eu îţi simt iubirea şi sărutul Tată.
Mă simt iubit, mă simt iubit şi sunt iubit de Tine, şi azi îţi simt sărutul din Eden prea scumpe Tată.
Te caută, te doreşte sufletul din mine, în fiecare zi și-n fiecare noapte, în fiecare clipă, tot mereu,
Ţi-ai pus sigiliul, arvuna dragostei în mine, ne-ai însemnat acolo în Grădina din Eden pentru vecie.
Îţi mulţumesc că-n marea Ta iubire, Dragoste, Tu Dumnezeu Te-ai coborât la noi la Betleem,
La Betleem ai sărutat din nou Tu omenirea,Te-ai împăcat din nou cu ea, mă-nchim şi-ţi mulţumesc.





16-Decembrie-2009.

Adăugat în 14/12/2013 de statornicul
Statistici
Opțiuni