Gândindu-mă la tine, Betleeme
Cum se născu Mântuitorul în tine,
Acel ce avea să moară pentru mine,
Pentru vina și fărădelegea mea.
Tu erai considerată cea mai neînsemnată,
Dar chiar în tine se născu cel mai mare Împărat,
Cel ce avea să mântuiască lumea,
Căpetenia care avea să ierte cel mai mare păcat.
Se născu El, Păstorul cel bun,
Cel care S-a dus după o singură oaie,
Lăsând cele 99 pe izlaz,
Căutând în lung și-n lat.
Iar când o găsi, o puse pe umăr cu mare bucurie, spunând:
“Bucurați-vă împreună cu mine,
Căci mi-am găsit oaia care era pierdută”
Când am auzit și eu vestea bună,
Mi-am dat seama că oaia cea pierdută eram chiar eu.