Fiecare om are în viața sa o vreme de cercetare;

o vreme în care își poate vedea ființa lui descoperitã de razele Luminii cerești;

o vreme în care trupul se desprinde din strȃnsoarea grea a pãcatului;

o vreme în care omul ascuns al inimii cheamã zãrile albe ale neprihãnirii Dumnezeiești;

o vreme în care Dumnezeu ridicã mãhrama necunoașterii
de pe ochii sufletului, revelȃndu-Se în toatã frumusețea și bunãtatea Sa;

o vreme în care poți desluși limpede Adevãrul, scris de Domnul Isus Cristos cu litere de iubire și sȃnge!

Aceastã vreme, a cercetãrii, ne este datã pentru pocãințã!

Și de aceastã vreme depinde unde ne vom petrece veșnicia;
cu Dumnezeu, sau fãrã Dumnezeu!