- Judecatorii 18:24 El a răspuns: „Dumnezeii mei pe care mi-i făcusem mi i-aţi luat împreună cu preotul şi aţi plecat. Ce-mi mai rămâne? Cum puteţi dar să-mi spuneţi: ‘Ce ai?’”
- Judecatorii 18:25 Fiii lui Dan i-au zis: „Să nu-ţi auzim glasul; căci, altfel, nişte oameni amărâţi se vor arunca asupra voastră şi te vei pierde şi pe tine, şi pe cei din casa ta.”
- Judecatorii 18:27 Au ridicat dar ce făcuse Mica şi au luat pe preotul care era în slujba lui şi s-au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi în pace; l-au trecut prin ascuţişul sabiei şi au ars cetatea.
- Judecatorii 19:2 Ţiitoarea nu i-a fost credincioasă şi l-a părăsit ca să se ducă în casa tatălui ei, în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni.
- Judecatorii 19:3 Bărbatul ei s-a sculat şi s-a dus la ea, ca să-i vorbească inimii şi s-o aducă înapoi. Avea cu el pe sluga lui şi doi măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei şi, când l-a văzut, tatăl femeii aceleia tinere l-a primit cu bucurie.
- Judecatorii 19:5 A patra zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi levitul se pregătea să plece. Dar tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine, ca să prinzi la inimă; şi apoi veţi pleca.”
- Judecatorii 19:9 Bărbatul se scula să plece, cu ţiitoarea şi sluga lui, dar socrul său, tatăl tinerei femei, i-a zis: „Iată că ziua a trecut, e târziu, rămâi dar peste noapte aici; iată că ziua se pleacă spre noapte, rămâi aici peste noapte şi să ţi se veselească inima; mâine vă veţi scula dis-de-dimineaţă ca să porniţi la drum şi te vei duce la cortul tău.”
- Judecatorii 19:15 S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să rămână peste noapte în Ghibea. Levitul a intrat şi s-a oprit în piaţa cetăţii. Nu s-a găsit nimeni care să-i primească în casă să rămână peste noapte.
- Judecatorii 19:18 El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda şi mergem până la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda şi acum mă duc la Casa Domnului. Dar nu se găseşte nimeni să mă primească în casă.
- Judecatorii 19:22 Pe când se veseleau ei, iată că oamenii din cetate, nişte fii ai lui Belial, oameni stricaţi, au înconjurat casa, au bătut la poartă şi au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el.”
- Judecatorii 19:23 Stăpânul casei a ieşit la ei şi le-a zis: „Nu, fraţilor, vă rog să nu faceţi un lucru aşa de rău; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârşiţi mişelia aceasta.
- Judecatorii 19:24 Iată că am o fată fecioară şi omul acesta are o ţiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiţi-le şi faceţi-le ce vă va plăcea. Dar nu săvârşiţi cu omul acesta o faptă aşa de nelegiuită.”
- Judecatorii 19:25 Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci, omul şi-a luat ţiitoarea şi le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat cu ea şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea, până dimineaţa, şi i-au dat drumul când se lumina de ziuă.
- Judecatorii 19:27 Şi dimineaţa, bărbatul ei s-a sculat, a deschis uşa casei şi a ieşit ca să-şi urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, ţiitoarea lui, era întinsă la uşa casei, cu mâinile pe prag.
- Judecatorii 20:2 Căpeteniile întregului popor, toate seminţiile lui Israel, au venit în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de oameni pedeştri, care scoteau sabia.
- Judecatorii 20:4 Atunci, levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvântul şi a zis: „Ajunsesem împreună cu ţiitoarea mea la Ghibea lui Beniamin ca să rămânem peste noapte acolo.
- Judecatorii 20:5 Locuitorii din Ghibea s-au sculat împotriva mea şi au înconjurat noaptea casa în care eram. Aveau de gând să mă omoare, au siluit pe ţiitoarea mea, până când a murit.
- Judecatorii 20:6 Mi-am luat ţiitoarea şi am tăiat-o în bucăţi, pe care le-am trimis în tot ţinutul moştenirii lui Israel, căci au săvârşit o nelegiuire şi o mişelie în Israel.
- Judecatorii 20:8 Tot poporul s-a sculat ca un singur om şi a zis: „Niciunul din noi să nu se ducă în cortul lui şi nimeni să nu se întoarcă acasă.
- Judecatorii 20:10 Să luăm din toate seminţiile lui Israel zece oameni din o sută, o sută dintr-o mie şi o mie din zece mii; ei să se ducă să caute merinde pentru popor, pentru ca, la întoarcerea lor, să facem cetăţii Ghibea din Beniamin potrivit cu toată mişelia pe care a făcut-o ea în Israel.”
-