- Isaia 51:18 Căci nu este niciunul care să-l călăuzească din toţi copiii pe care i-a născut, nu este niciunul care să-l ia de mână din toţi copiii pe care i-a crescut.
- Isaia 51:19 Amândouă aceste lucruri ţi s-au întâmplat – dar cine te va plânge? – pustiirea şi dărăpănarea, foametea şi sabia: cum să te mângâi eu?
- Isaia 51:21 De aceea, nenorocitule, beat ce eşti, dar nu de vin, ascultă:
- Isaia 51:22 Aşa vorbeşte Domnul tău, Domnul Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: „Iată că îţi iau din mână potirul ameţelii, potirul mâniei Mele, ca să nu mai bei din el,
- Isaia 51:23 şi îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îţi ziceau: ‘Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!’ Îţi făceai atunci spinarea ca un pământ şi ca o uliţă pentru trecători.”
- Isaia 52:2 Scutură-ţi ţărâna de pe tine, scoală-te şi şezi în capul oaselor, Ierusalime! Dezleagă-ţi legăturile de la gât, fiică, roabă a Sionului!
- Isaia 52:3 Căci aşa vorbeşte Domnul: „Fără plată aţi fost vânduţi şi nu veţi fi răscumpăraţi cu preţ de argint.”
- Isaia 52:4 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Odinioară, poporul Meu s-a coborât să locuiască pentru o vreme în Egipt, apoi asirianul l-a asuprit fără temei.
- Isaia 52:5 Şi acum, ce am să fac aici”, zice Domnul, „când poporul Meu a fost luat pe nimic? Asupritorii lui strigă de bucurie”, zice Domnul, „şi cât e ziulica de mare este batjocorit Numele Meu.
- Isaia 52:6 De aceea, poporul Meu va cunoaşte Numele Meu, de aceea va şti, în ziua aceea, că Eu vorbesc şi zic: ‘Iată-Mă!’”
- Isaia 52:7 Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!”
- Isaia 52:9 Izbucniţi cu toate în strigăte de bucurie, dărâmături ale Ierusalimului! Căci Domnul mângâie pe poporul Său şi răscumpără Ierusalimul.
- Isaia 52:11 Plecaţi, plecaţi, ieşiţi din Babilon! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul lui! Curăţiţi-vă, cei ce purtaţi vasele Domnului!
- Isaia 52:14 După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era faţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor –,
- Isaia 52:15 tot aşa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui, împăraţii vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise şi vor auzi ce nu mai auziseră.”
- Isaia 53:1 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
- Isaia 53:2 El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
- Isaia 53:3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
- Isaia 53:4 Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
- Isaia 53:5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
-