- Isaia 16:2 Ca o pasăre fugară, zgornită din cuib, aşa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului.
- Isaia 16:3 Şi vor zice: ‘Sfătuieşte, mijloceşte, acoperă-ne ziua-n amiaza mare cu umbra ta ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi!
- Isaia 16:4 Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniţi din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului!’ Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârşi, cel ce calcă ţara în picioare va pieri.
- Isaia 16:5 Şi atunci, un scaun de domnie se va întări prin îndurare şi se va vedea şezând cu credincioşie, în casa lui David, un judecător, prieten al dreptului şi plin de râvnă pentru dreptate. –
- Isaia 16:6 ‘Auzim îngâmfarea mândrului Moab, fudulia şi fala lui, trufia şi lăudăroşia lui.’
- Isaia 16:7 De aceea geme Moabul pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pe dărâmăturile Chir-Haresetului, adânc mâhniţi,
- Isaia 16:8 căci câmpiile Hesbonului lâncezesc; stăpânii neamurilor au sfărâmat butucii viei din Sibma, care se întindeau până la Iaezer şi se încâlceau prin pustie: mlădiţele ei se întindeau şi treceau dincolo de mare.
- Isaia 16:9 De aceea plâng pentru via din Sibma ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrimile mele, Hesbonule şi Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre şi peste secerişul vostru a căzut un strigăt de război!
- Isaia 16:10 S-a dus bucuria şi veselia din câmpii! Şi în vii nu mai sunt cântece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules.
- Isaia 16:11 De aceea îmi plânge sufletul pentru Moab ca o harpă şi inima, pentru Chir-Hares.
- Isaia 16:12 Şi, când se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălţimi, şi va intra în locaşul său cel sfânt să se roage, nu va putea să capete nimic!”
- Isaia 16:13 Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului.
- Isaia 16:14 Iar acum Domnul vorbeşte şi zice:„În trei ani, ca anii unui simbriaş, slava Moabului va fi dispreţuită, împreună cu toată această mare mulţime, şi ce va rămâne va fi puţin lucru, aproape nimic.”
- Isaia 17:1 Prorocie împotriva Damascului:„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături;
- Isaia 17:2 cetăţile Aroerului sunt părăsite, sunt date spre păşune turmelor, care se culcă nestingherite acolo.
- Isaia 17:3 S-a isprăvit cu cetăţuia lui Efraim şi s-a sfârşit cu împărăţia Damascului, dar rămăşiţa Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel”, zice Domnul oştirilor.
- Isaia 17:4 „În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită şi grăsimea cărnii lui va pieri.
- Isaia 17:5 Se va întâmpla ca atunci când strânge secerătorul grâul şi braţul lui taie spicele; da, ca la strânsul spicelor în valea Refaim;
- Isaia 17:7 În ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său şi ochii i se vor întoarce spre Sfântul lui Israel;
- Isaia 17:8 nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mâinilor lui, şi nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astarteei şi la stâlpii închinaţi soarelui.
-