- Deuteronomul 1:30 Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt.’
- Deuteronomul 1:31 Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta.
- Deuteronomul 1:32 Cu toate acestea, voi n-aţi avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru,
- Deuteronomul 1:33 care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeţi, şi ziua într-un nor.
- Deuteronomul 1:34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat şi a jurat zicând:
- Deuteronomul 1:35 ‘Niciunul din bărbaţii care fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri,
- Deuteronomul 1:36 afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers o voi da lui şi copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului.’
- Deuteronomul 1:37 Domnul S-a mâniat şi pe mine din pricina voastră şi a zis: ‘Nici tu nu vei intra în ea.
- Deuteronomul 1:38 Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia.
- Deuteronomul 1:39 Şi pruncii voştri, despre care aţi zis: «Vor fi de jaf!», şi fiii voştri, care nu cunosc azi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da şi ei o vor stăpâni.
- Deuteronomul 1:41 Voi aţi răspuns şi mi-aţi zis: ‘Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui şi ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru.’ Şi v-aţi încins fiecare armele şi v-aţi încumetat să vă suiţi pe munte.
- Deuteronomul 1:42 Domnul mi-a zis: ‘Spune-le: «Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.»’
- Deuteronomul 1:43 Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat, ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi v-aţi suit semeţi pe munte.
- Deuteronomul 1:44 Atunci amoriţii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieşit înainte şi v-au urmărit ca albinele; v-au bătut din Seir până la Horma.
- Deuteronomul 1:45 La întoarcerea voastră, aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul şi n-a luat aminte la voi.
- Deuteronomul 1:46 Şi aşa aţi rămas la Cades, unde aţi stat multă vreme.
- Deuteronomul 2:1 Ne-am întors şi am plecat în pustie, pe drumul care duce la Marea Roşie, cum îmi poruncise Domnul, şi am ocolit multă vreme muntele Seir.
- Deuteronomul 2:2 Domnul mi-a zis:
- Deuteronomul 2:3 ‘Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte.
- Deuteronomul 2:4 Dă următoarea poruncă poporului: «Acum aveţi să treceţi prin hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar să vă păziţi bine.
-