- Deuteronomul 1:9 În vremea aceea, v-am spus: ‘Eu nu vă pot purta singur.
- Deuteronomul 1:10 Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit, şi azi sunteţi foarte mulţi la număr, ca stelele cerului.
- Deuteronomul 1:11 Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă mărească de o mie de ori pe atât şi să vă binecuvânteze, după cum a făgăduit!
- Deuteronomul 1:12 Cum aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre?
- Deuteronomul 1:14 Voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: ‘Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.’
- Deuteronomul 1:15 Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre.
- Deuteronomul 1:16 Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: ‘Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul.
- Deuteronomul 1:17 Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi înaintea mea, ca s-o aud.’
- Deuteronomul 1:18 Aşa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveaţi de făcut.
- Deuteronomul 1:19 Am plecat din Horeb şi am străbătut toată pustia aceea mare şi grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce în muntele amoriţilor, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, şi am ajuns la Cades-Barnea.
- Deuteronomul 1:20 Şi eu v-am zis: ‘Aţi ajuns la muntele amoriţilor pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru.
- Deuteronomul 1:21 Iată că Domnul Dumnezeul tău îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta.’
- Deuteronomul 1:22 Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine şi aţi zis: ‘Să trimitem nişte oameni înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge.’
- Deuteronomul 1:23 Părerea aceasta mi s-a părut bună şi am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminţie.
- Deuteronomul 1:24 Ei au plecat, au trecut muntele şi au ajuns până la valea Eşcol şi au iscodit ţara.
- Deuteronomul 1:25 Au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă şi au zis: ‘Bună ţară ne dă Domnul Dumnezeul nostru!’
- Deuteronomul 1:26 Dar voi n-aţi vrut să vă suiţi în ea şi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru.
- Deuteronomul 1:27 Aţi cârtit în corturile voastre şi aţi zis: ‘Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriţilor şi să ne nimicească.
- Deuteronomul 1:28 Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au înmuiat inima, zicând: «Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii de-ai lui Anac.»’
- Deuteronomul 1:29 Eu v-am zis: ‘Nu vă înspăimântaţi şi nu vă fie frică de ei.
-