1. Împins de dragoste, Isus a cuvântat:
"Iată că nunta Mielului s-apropiat
La nuntă sunt poftiţi doar cei ai Săi chemaţi
În haine albe toţi să fie îmbrăcaţi!"

R1: Trimişi sunt vestitorii nunţii pe pământ
Să-i înştiinţeze pe acei cu Duhul Sfânt
Prin care ei făcuseră un legământ
Că vor sluji Mirelui până la mormânt.

2. Dar, în zadar glasul trâmbiţei chema
Şi încerca pe toţi a-i aduna
Că ei stăteau în grija lor nepăsători,
Nu le plăcea să răspundă, chemărilor...

R2: Atunci, iar vestitorii nunţii-au fost trimişi
Ca să-i pofteasă pe acei ce-s pregătiţi
Căci vite multe şi viţei au fost tăiaţi
Totul e gata, doar să vină cei chemaţi!

3. Făr' să le pese de chemarea lor
Ei au plecat la privitul holdelor
Alţii cu ură pe trimişi i-au omorât
N-au acceptat să vină, toţi au zăbovit.

R3: Atunci Stăpânul Și-a trimis iar solii Săi
La răspântiile de drumuri şi de văi
Ca să poftească la nuntă călători
Pe cei săraci, pe cei lipsiţi de ajutor.

4. Odaia nunţii îndată s-a umplut
De oaspeţi răi, de oaspeţi buni, cum s-au găsit.
Privind Stăpânul peste musafirii săi
Deosebii pe unul dintre ei:

R4: „Prietene!” îndată Domnul l-a-ntrebat:
„Cum fără haina de nuntă ai intrat?”
„Nu ştii că toţi cei ce la nuntă au venit
Hainele şi viaţa ei şi-au curăţit?”

5. De mâini şi de picioare el a fost legat
Şi-n întunericul de-afară aruncat
Căci mulţi sunt cei chemaţi, puţini sunt cei aleşi
Ce din necazuri şi durere-au fost culeşi.

R5: Dar, fii atent şi tu veghează, azi, popor
Căci în curând vei auzi chemând pe nori:
„Intraţi la Nuntă toţi cei pregatiţi,
În haine albe, cu sfinţenie-n împodobiţi!”