Vestitorii nunţii Otniel Stirb V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 [V1] Împins de dragoste, Isus a cuvântat: "Iată că nunta Mielului s-apropiat La nuntă sunt poftiţi doar cei ai Săi chemaţi În haine albe toţi să fie îmbrăcaţi!" [C1] Trimişi sunt vestitorii nunţii pe pământ Să-i înştiinţeze pe acei cu Duhul Sfânt Prin care ei făcuseră un legământ Că vor sluji Mirelui până la mormânt. [V2] Dar, în zadar glasul trâmbiţei chema Şi încerca pe toţi a-i aduna Că ei stăteau în grija lor nepăsători, Nu le plăcea să răspundă, chemărilor... [C2] Atunci, iar vestitorii nunţii-au fost trimişi Ca să-i pofteasă pe acei ce-s pregătiţi Căci vite multe şi viţei au fost tăiaţi Totul e gata, doar să vină cei chemaţi! [V3] Făr' să le pese de chemarea lor Ei au plecat la privitul holdelor Alţii cu ură pe trimişi i-au omorât N-au acceptat să vină, toţi au zăbovit. [C3] Atunci Stăpânul Și-a trimis iar solii Săi La răspântiile de drumuri şi de văi Ca să poftească la nuntă călători Pe cei săraci, pe cei lipsiţi de ajutor. [V4] Odaia nunţii îndată s-a umplut De oaspeţi răi, de oaspeţi buni, cum s-au găsit. Privind Stăpânul peste musafirii săi Deosebii pe unul dintre ei: [C4] „Prietene!” îndată Domnul l-a-ntrebat: „Cum fără haina de nuntă ai intrat?” „Nu ştii că toţi cei ce la nuntă au venit Hainele şi viaţa ei şi-au curăţit?” [V5] De mâini şi de picioare el a fost legat Şi-n întunericul de-afară aruncat Căci mulţi sunt cei chemaţi, puţini sunt cei aleşi Ce din necazuri şi durere-au fost culeşi. [C5] Dar, fii atent şi tu veghează, azi, popor Căci în curând vei auzi chemând pe nori: „Intraţi la Nuntă toţi cei pregatiţi, În haine albe, cu sfinţenie-n împodobiţi!”