1. Ai un gol imens în suflet care-ți cere să-i dai cer,
Însă tu, în al tău umblet, aduni doar sclipiri ce pier
Și-ajungi la ultimul răsuflet din tot traiu-ți efemer,
Cu un suflet zdrobit, murdar, prearănit și adulter...

R: Ascultă acum chemarea, să te mântuiești!
Alege acum viața, o, alege să trăiești!
Apucă acum cărarea, înspre culmile cerești!
Apucă, apucă viața și începe să trăiești!
Fă-ți mai bine cercetarea și vino să te hrănești
Din Cuvântul Sfânt al vieții și ai să te îmbogățești...
Că-aproape-s zorii eternității, nu e timp să zăbovești!

2. La ce îți ajută oare ca lumea toată s-o câștigi
Dacă ziua următoare e chiar cea-n care te stingi?!
La ce îți ajută oare faimă mare să-ți tot strângi,
Când nici firea ta rebelă n-ai putere să o învingi?!

3. La ce îți ajută oare să obții slava acestei lumi,
Dacă pierzi sfânta favoare a preaveșnicei cununi?!
La ce îți ajută oare o vreme-aicea să-ți petreci...
Dacă sufletu-o să-ți piară și-o să piară pentru veci?!

I: Zaragoza 17/08/2012, de Ioan Hapca (Ionică)