Ioan Hapca V1 C V2 C V3 C [V1] Ai un gol imens în suflet care-ți cere să-i dai cer, Însă tu, în al tău umblet, aduni doar sclipiri ce pier Și-ajungi la ultimul răsuflet din tot traiu-ți efemer, Cu un suflet zdrobit, murdar, prearănit și adulter... [C] Ascultă acum chemarea, să te mântuiești! Alege acum viața, o, alege să trăiești! Apucă acum cărarea, înspre culmile cerești! Apucă, apucă viața și începe să trăiești! Fă-ți mai bine cercetarea și vino să te hrănești Din Cuvântul Sfânt al vieții și ai să te îmbogățești... Că-aproape-s zorii eternității, nu e timp să zăbovești! [V2] La ce îți ajută oare ca lumea toată s-o câștigi Dacă ziua următoare e chiar cea-n care te stingi?! La ce îți ajută oare faimă mare să-ți tot strângi, Când nici firea ta rebelă n-ai putere să o învingi?! [V3] La ce îți ajută oare să obții slava acestei lumi, Dacă pierzi sfânta favoare a preaveșnicei cununi?! La ce îți ajută oare o vreme-aicea să-ți petreci... Dacă sufletu-o să-ți piară și-o să piară pentru veci?!