1. Când încă nu Te cunoșteam,
La Tine nici nu mă gândeam
Prin Duhul Sfânt cu șoapte line mă chemai.
Cu glas divin, cu glas duios, dar nu știam că ești Hristos
Și mă luptam să nu-l aud, iar Tu plângeai.

R1: Când eu eram în drum căzut
Levit și preot au trecut
Dar și-au văzut de drumul lor, nu s-au oprit.
Însângerând zăceam rănit, niciun preot, niciun levit
Să lege rana mea nu s-a oprit.

2. Tot pe coline coboram, la Tine Isus nu gândeam;
Tu mă strigai cu glasul blând, am auzit.
Dar mulți tâlhari m-au întâlnit și m-au lovit, și m-au rănit
Și tot ce mi-a rămas în suflet mi-au răpit.

3. Cu fruntea-n jos nu m-așteptam să trecă vreun samaritean
Cu El călare pe asin s-ajung la han.
Dar când m-am ridicat din drum, cald mi-ai șoptit și aud și acum:
"Am să te scot din pulbere, din praf și scrum."

4. Apoi în casa Ta m-ai dus, Te-am ascultat pierdut și dus,
În inimă îmi răsuna Numele Isus.
Îl ascultam și mă-ndemna ca să rămân în casa Ta,
Și-ndemnul sfânt l-am ascultat și-am fost supus.

R2: De-atunci iubit Mântuitor mi-ai pus în viața mea un dor
Să Te iubesc, să Te aștept și-n Tin' să sper,
Și orișicui să spun mereu de dragostea și harul Tău
Și locul care-l pregătești în cer.