1. De multe ori în urma mea, prin gestul meu necugetat,
Rănit-am oameni, rănit-am oameni,
Dar nu prin arme sau cuțit, ci prin ceea ce-am vorbit,
Am dărâmat templul care trebuia zidit.

R: /: Vreau ca gura mea, de acum, să rostească
Tot ce-aduce un zâmbet pe față,
Tânjesc să iubesc, ca și Sfântul Miel,
Vreau să-învăţ să leg o rană,
Să conduc privirea oarbă către ceruri,
Nu pot uita că și eu am fost condus cândva de Sfântul Miel :/

2. Aș vrea ca rănile să leg
Celor ce-n drumul vieții merg,
Fără speranța, fără speranță,
Am fost și eu cândva, dar Isus m-a salvat și m-a condus
Către cer, ca să fiu cu El acolo, sus.

I: Muzica si text de Otto Pascal