Otto Pascal V1 C V2 C [V1] De multe ori în urma mea, prin gestul meu necugetat, Rănit-am oameni, rănit-am oameni, Dar nu prin arme sau cuțit, ci prin ceea ce-am vorbit, Am dărâmat templul care trebuia zidit. [C] /: Vreau ca gura mea, de acum, să rostească Tot ce-aduce un zâmbet pe față, Tânjesc să iubesc, ca și Sfântul Miel, Vreau să-învăţ să leg o rană, Să conduc privirea oarbă către ceruri, Nu pot uita că și eu am fost condus cândva de Sfântul Miel :/ [V2] Aș vrea ca rănile să leg Celor ce-n drumul vieții merg, Fără speranța, fără speranță, Am fost și eu cândva, dar Isus m-a salvat și m-a condus Către cer, ca să fiu cu El acolo, sus.