1. Eu sunt acel ce nu avea pe nimeni,
Atunci când la Betesda sufeream,
/: Pe patul meu, bolnav de multă vreme
Speranţă de mai bine nu aveam: /

2. Zăceam plângând acolo, la izvoare,
De-atâţia ani de toţi cei dragi uitat,
/: Aş fi intrat la tulburarea apei
Să fiu şi eu de boală vindecat: /

3. Dar cine oare să mă bage-n apă,
Eram de toată luema ocolit,
/: Că nici doi bani nu s-ar fi dat pe mine
O cât de mult aveam de suferit: /

4. Dar într-o zi Un Om veni la mine
El m-a privit cu milă şi mi-a spus
/: M-a întrebat de vreau să mă fac bine
O, Doamne n-am pe nimeni I-am răspuns... : /

5. Scoală-te, mi-a zis atunci Străinul,
Ridică-ţi patul, umblă, mi-a mai spus,
/: Îndată, sănătatea mă cuprinse
Şi pe picioare iată am ajuns: /

6. Iar dup-aceea m-a găsit în Templu,
Acel Străin şi mi-a vorbit duios,
/: M-a sfătuit să nu mai fac păcate
Şi am aflat că e ISUS Hristos! : /